Intalnire cu studentii ale caror lucrari de absolvire le coordonez!

Dragi studenti si masteranzi,

Va invit luni, 20 decembrie la orele 18.00 la cancelaria FCRP, sediul SNSPA din str. Povernei, 6-8, etaj 1, langa secretariat zi.
Va rog sa aduceti in forma printata cea mai recenta versiune a materialelor pe care le-ati pregatit - planuri, parte teoretica, bibliografie.
Ordinea discutiei va fi primul venit - primul servit.

Noutati din CSR

Luni 29 noiembrie va avea loc conferinta de inchidere a proiectului RSC-DDR ce a fost implementat de SNSPA in colaborare cu alti parteneri.

Pentru cei interesati de rezultatele proiectului, lansarea unui volum despre CSR-ul din Romania si discutii pe marginea descoperirilor din cercetare, va invitam sa participati, intrarea fiind libera.

Gasiti toate detaliile aici: http://rsc.comunicare.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=65&Itemid=77.

Pentru inregistrarea participarii la eveniment, trimiteti un email la: camelia.bucuroaia@comunicare.ro sau pur si simplu veniti acolo.

Ne vedem maine :) sau azi :) (depinde de data la care cititi)

Cercetare pe CSR

Dragi cititori,

Va supun atentiei o rugaminte. Va invit sa recomandati persoane care sa participe la o cercetare pe CSR, cercetare pe care o realizez impreuna cu colega mea Daniela Vercellino de la SNSPA.

Persoanele trebuie sa fie top sau middle manageri din companii romanesti si va consta in completarea a 3 chestionare: unul de inteligenta emotionala, unul de stil de leadership si unul ce cuprinde intrebari situationale.

Timpul total necesar completarii celor 3 este de maxim 45 de minute, insa ne gandim ca e vara si timpul nu e total pierdut pentru ca cei care completeaza au urmatoarele avantaje:
1. afla detalii despre cat de inalt e gradul lor de inteligenta emotionala;
2. afla care este stilul lor de leadership;
3. invata mai multe despre CSR.

Persoanele recomandate nu trebuie sa aiba alte caracteristici speciale, doar/"decat" sa fie manageri intr-o companie romaneasca.

Vom folosi aceasta cercetare la o conferinta internationala la care am fost acceptate sa prezentam pe baza abstractului. In plus, credem ca este o ocazie foarte importanta sa prezentam si concluzii ale cercetatorilor romani, sa facem auzite si vocile cercetarii de la noi din tara intr-o dezbatere din ce in ce mai globalizata asupra viitorului nostru comum.

Va rog sa trimiteti numele persoanelor, compania unde lucreaza si adresele lor de mail pe adresa: camelia.crisan@comunicare.ro

Noi vom trimite niste invitatii de completare a chestionarelor online si de acolo incolo depinde de alegerea fiecarui manager in parte daca ne va onora cu prezenta sa virtuala.

Va multumesc anticipat pentru suport.

RACE - prima piesa pe care am vazut-o pe Broadway

Tocmai am venit de la prima piesa pe care am vazut-o pe Broadway, Race. In ea joaca Eddie Izzard si restul distributiei nu mai prea conteaza, desi cel putin inca doi actori sunt destul de cunoscuti. E prima piesa de teatru pe care o vad fara subtitrare si a fost o alegere buna sa o merg la ea, in ciuda unor reviewuri destul de slabe facute de revista The New Yorker. A fost excelenta! In general lumea se inghesuie la piese musical si de multe ori ai sansa sa vezi mari nume de la Hollywood in piese de teatru ”normale”. Piesa incepe cu discutii destul de superficiale despre prejudecatile noastre rasiale, se ironizeaza puncte de vedere ale negrilor despre albi si invers. In discutie se aduc si evreii despre care se spune ca sunt destepti - evident ca regizorii au cerut acordul unui rabin din NY pentru ratiuni de political corectness in ceea ce priveste afirmatiile despre aceasta religie/etnie. In rest, imprecatiile si injuraturile la adresa celor 2 rase au curs liber, la fel cu hohotele de ras din sala. Este incredibil ce piesa libera am vazut intr-o America ce-si proiecteaza adeseori o imagine de virgina pudibonda. Evident, vorbim de o piesa ce se joaca in The Big Apple, nu pe undeva prin Utah. Actiunea se termina chiar in punctul culminant, insa pana atunci ai avut sansa sa auzi tot ce era de auzit.
Partea cea mai interesanta e ca la final publicul ii asteapta pe actori la iesire pentru autografe, iar ei semneaza libretul si fac poze cu toata lumea. Si da, am facut poza cu Eddie Izzard. Ii multumesc colegei mele Cristina, fotograf de ocazie care a suportat cu stoicism alturi de mine aproape 30 de minute pana cand si-a facut aparitia Eddie. M-a impresionat lipsa aerului de vedeta pe care au afisat-o toti actorii, faptul ca multumeau publicului ca i-a asteptat si ca realmente, au stat de vorba cu toata lumea. In rest, totul bine pe la NY. O sa urmeze cateva episoade cu relatari din inima capitalismului.
NB. azi pe langa autograful lui Eddie am cumparat de la Barnes&Noble ultima carte a lui Yunus - cu autograful autorului. A fost de departe ziua cu cele mai multe contacte vendetistice ;) Va urma si cronica de carte in curand.

Anunt important pentru studentii coordonati de mine la lucrarile de absolvire

Va rog ca pana maine (22 iunie) la ora 14.00 sa reveniti cu un email pentru a va comunica nota si acordul de sustinere. Fara nota mentionata nu puteti depune lucrarea la secretariat pentru sustinere.

S-au facut modificari fata de anul trecut. Le cer scuze acelora care m-au informat de aceasta decizie, iar eu am urmat regula veche :)

Spor tuturor!

Conferinta CSR10 - 5 ani de conferinta CSR in Romania

Da, se vede bine scris. In Romania se organizeaza conferinte de CSR de 5 ani. Adica am fost si suntem si noi parte a trendului. Cred ca la o analiza atenta, dat fiind ca personal am participat la ultimele 3 editii, se pot observa cateva directii clare privind interactiunea din acest domeniu. Am sustinut un speech prima data in anul 2008, cand am rugat companiile prezente acolo sa ne permita sa facem studii pentru ca sa ne dam seama de nivelul invatarii si aplicarii CSR-ului la ei in ograda. A fost conferinta unde in loc de opinii despre CSR am vazut prezentari de companii. Si straine si romanesti. De la noi cei mai pregatiti de promovare mi s-au parut Petrom, Holcim si Carrefour. Tin minte ca atunci Carrefour ne-a prezentat introducerea taxelor pe pungile de plastic drept o initiativa de CSR...Vai ce-am mai ras. Insa era un ras nervos, pentru ca nu-mi venea sa cred cat suntem de inapoiati. La CSR 09 a fost mai interesant. Organizatorii au adoptat o formula in care pe langa discutii in plen s-au organizat si workshop-uri ceea ce a fost super! pentru ca s-a putut interactiona si s-au putut schimba idei pe bune, s-au invatat lectii, ce mai... s-a putut simti valoarea adaugata. Anul asta insa, de departe mi-a placut cel mai mult. Mai intai pentru ca s-a lungit la o zi intreaga formatul tip workshop-uri. In grupuri mai mici s-au initiat mai usor discutii, as marturisi chiar dezbateri. Publicul e clar mult mai informat asa ca speakerilor le-au fost puse intrebari destul de dificile. Ma bucur ca Luminita Oprea si echipa ei l-au adus pe Rob Chalis. E chiar un guru de CSR. Cand auzi ca prin interventia sa, compania a decis sa creasca bugetul destinat activitatilor de investitii in proiecte sociale in comunitate desi criza economica i-a lovit destul de serios, atunci stii ca el e omul de la care sa inveti cum se face treaba in mod real.
Mi-au placut si alti speakeri si in general, mie cel putin, mi-a priit formatul. Lume mai putina, oameni care chiar aveau ceva de spus - nu doar lauda de sine. As mai remarca abordarea parteneriala de business a lui Danone. Am auzit-o prima data exprimata intr-o prezentare la Cambridge de unul dintre consultantii cu care lucreaza ei. Danone mananca sustenabilitate pe paine. Au inteles ce inseamna sa fii companie antreprenor si sa gandesti global dar sa actionezi local. Au preluat filosofia de afaceri a lui Muhamad Yunus si sunt convinsa ca o sa faca din ea un tip de business care o sa dea peste cap modelele de crestere si dezvoltare ale economiei clasice. E mare si diferenta dintre speakerii care au venit in 2007 sa ne vorbeasca despre CSR si media - Mihaela Radulescu si Mandruta - versus oameni implicati in media sociala si web 2.0 care au venit in acest an. Excelenta selectia speakerilor! Cu cateva exceptii - ca nu se poate sa fii perfect, ai avut ce sa inveti in acest an de la Coonferinta CSR10. Felicitari SAGA Business pentru anduranta si initiativa. Va meritati eticheta de seniorii conferintelor CSR din Romania si spun fara drept de apel ca seriile de conferinte CSR09, CSR10 au fost in mod cert cele mai prestigioase evenimente ale breslei noastre in ultimii ani. La mai multe!

Conferinta CSR'10

Saptamana viitoare, in 25 si 26 mai, va avea loc cel mai important eveniment de CSR al anului in Romania, Conferinta CSR'10. Puteti afla detalii pe www.csr10.eu, pe Facebook - cautand CSR International Conference sau logandu-va ca followeri la contul meu de twitter: CSRinRomania.

Voi posta acolo detalii despre conferinta, idei importante spuse de speakeri, vorbe memorabile sau initiative ale diverselor companii prezente.

Daca aveti intrebari, le puteti posta pe twitter la mine si, dat fiind ca si in acest an conferinta va beneficia de un sistem de sondaj in timp real, veti putea sa aflati si raspunsurile la intrebari.

Anunt pentru studentii pe care-i coordonez la lucrarea de absolvire!

Dat fiind ca este posibil sa fiu plecata din tara la o conferinta in perioada 23 iunie - 6 iulie, va rog sa-mi trimiteti ultima varianta a lucrarii voastre cel tarziu in data de 15 iunie, pentru ca sa le pot citi si pentru ca voi sa puteti primi feedback-ul in timp util.

Lucrarile trimise dupa data de 15 iunie nu vor fi luate in considerare si nu vor fi trimise spre sustinere in aceasta sesiune de examinare.

Va multumesc pentru intelegere!

Prelegere RSC la MCA - recuperare

Pentru studentii de la Masteratul de Comunicare in Afaceri:

Cu scuzele de rigoare, va informez ca prelegerea care trebuia sa aiba loc in data de 14 mai, va fi reprogramata MARTI, 18 MAI, intre orele 18.00 si 20.00.

La aceasta prelegere vor fi oferite detalii despre modalitatea de examinare.

Despre mentori și învățăceii lor

Exista o prelegere pe care o țin mereu cu drag în cadrul cursului de formare profesională/training. Se referă la mentori și rolul lor în organizații dar și în viața socială a indivizilor. Trec peste faptul că marea majoritate a consultanților organizaționali de la noi din România nu fac diferența între coacheri și mentori. Adică pentru unii între transferul de competențe și transferul de valori se pune semnul egal. Bravo lor! Așa să le rămână numele. Niște incompetenți.
Mentorii pot fi o instituție organizațională numai dacă există concomitent ca instituții sociale, comunitare. Atâta timp cât o persoană care are un statut în comunitate nu înțelege că el/ea datorează ceva societății care l-a educat și oamenilor care l-au ținut în școală - fără a ne gândi la alte lucruri pe care chiar și societatea noastră disfuncțională le face pentru noi - deci atâta timp cât nu e animat de responsabilitatea personală și simțul datoriei față de ceilalți nu are nici motivarea și nici aplecarea spre a deveni în mod conștient modelul altora. Nu are nici capacitatea de a-i îndruma pe ceilalți și a le superviza dezvoltare. Nu înțelege de ce ar face asta în afara cercului familiei restrânse. Vorbim așadar de o lipsă a capitalului social la noi la români. De neîncrederea și egoismul nostru cotidian. Am fost mentorul câtorva tineri. Știu cât de greu este sa îndrumi pe cineva. Cum te trezești în fiecare moment provocat, cum simți că în legătură cu tine se setează așteptări. Cum ai grijă să spui cuvintele potrivite. Am ales opțiunea de a fi mentor pentru că, la rândul meu, am avut șansa să am mentori în aproape fiecare domeniu în care făcut pași spre dezvoltare. De lângă unii dintre mentori îți iei zborul repede - pentru că înveți repede ce e de învățat. Lângă unii mai poposești puțin ca lângă izvorul înțelepciunii. Unii pleacă ei de lângă tine pentru că și undeva sus, în cer, e nevoie de îndrumători pentru îngeri. Profesorii și managerii sunt cei mai dispuși - poate datorită specificului meseriei - să fie mentori pentru alții.
Am mulți studenți și masteranzi care-mi spun că la ei în organizații se practică mentoriatul. Însă ei înțeleg prin mentoriat faptul că șeful le adresează o vorbă bună și le dă o pizza. Ce nu înțeleg ei este că mentorul este al doilea părinte și al doilea tu. Câți dintre angajații români au fost invitați de șefii lor la masă sau să petreacă împreună un weekend cu familiile. Câți dintre ei au discuții oneste la o cafea, momente de destăinuire a unor secrete ale profesiei, de împărtășire a unor greutăți și a căilor de depășire a acestora. Câți au aflat direct de la ei prin câte încercări profesionale au trecut pentru a avea statutul din prezent și sfaturi de evitare a unor greșeli inerente începătorului într-o anumită meserie. Și câți tineri, atunci când au găsit un asemenea personaj, n-au arătat cu aroganță că ei sunt mai presus de vorbele gângave ale unui tip care și-a trăit traiul și ar face bine să aibă grijă de nepoți.
Repet, nu avem mentori în organizațiile românești. Și vă provoc să identificați unul care respectă criteriile de mai sus. Și dacă-l identificați stați pe lângă el, căci el e formatorul de oameni și caractere.

Ne-a parasit un mare dascal!

Profesorul Pitariu a plecat dintre noi. Dumnezeu sa-l odihneasca!

De doua zile ma distrez cu Kamikaze!

Stimati cititori, citesc de doua zile ziarul Kamikaze si am senzatia unei intoarceri in timp, aproape ca in mitul trecutului roz. Recunosc cinstit ca am refuzat sa mai citesc Catavencu de cand l-a luat Vantul. Nu se impacau in mintea mea statutul de speculant al domniei sale si aceea de patron de trust de presa. Si imi placea Catavencu, il citeam cu religiozitate, lasam mereu Jurnalul lui Tetelu la final, ca ultima inghititura. La preluare, mi-am zis: Asta e! O sa gasesc altceva de urmarit, dar nimic nu putea sa egaleze prin presa autohtona savoarea catzavencilor. Si m-am bucurat cand au decis sa se separe ombilical de mogul, pentru ca eu cred ca presa si media nu trebuie controlate de mega-trusturile de presa. Traim intr-o lume care ne bombardeaza cu informatii. Personal, simt nevoia unei surse credibile si integre care sa le selecteze pentru mine, sa le discearna si sa-mi atraga atentia ce este grau si ce este neghina. O televiziune sau un ziar neserios ar fi facut misto de dintii primarului Oprescu, si atat, asta ar fi fost toata stirea. Kamikazii ne zic si ceea ce e relevant in toata povestea - ca de fapt deplasarea la dentist in Portugalia s-a facut prin bunavointa unui anume "baiat destept din energie". Si cred ca asta conteaza de fapt. Asta e miezul problemei - un functionar public nu are voie sa aiba acest gen de relatii cu cineva din mediul de afaceri pentru ca din acest moment poate fi suspectat pe buna dreptate ca il va favoriza pe "baiatul destept", daca acesta va participa la licitatii facute de primaria capitalei.
Revin la importanta existentei ziarului Kamikaze ca un exemplu al importantei existentei presei independente din Romania. Cred ca e o chestiune de responsabilitate personala de unde iti iei stirile. Si cred ca e o chestiune de responsabilitate profesionala si apoi sociala cum prezinti stirile sau mai ales ce stiri prezinti. Tatal meu este ziarist din garda veche, a lucrat la Scanteia in vremea comunismului si apoi dupa 1990 la un ziar independent local - ziar independent a carui actionari erau ziaristii insisi. Stiu asadar cat de greu este in Romania sa supravietuiesti ca jurnalist si sa ai propria coloana vertebrala. Stiu de asemenea ca vremea presei scrise e pe duca, dar nu pentru ca asa ne spune Oracolul Vantu ci pentru ca noi, cetatenii ne cufundam intr-o lentoare si naclaiala spirituala, intru-un somn inconstient. Ii includ in aceasta categorie pe sobolanii de metrou care citesc Click sau Libertatea - sunt nimeni altii decat mitocanii care trebuie sa afle in drum spre serviciu, ce vraji a mai facut baba de la ei din sat. Cetateni cu minte puhava si intelect la limita, pentru ca sunt adormiti de snoave corporatiste ale grupurilor de presa si lasa la intrarea la metrou spiritul critic si liberul arbitru.
Din cauza noastra, dragi cititori, va muri presa scrisa. Nu pentru ca suportul de hartie e costisitor ci pentru ca am devenit niste monstri care ne lasam imbuibati de orice vor altii. Din aceasta cauza salut aparitia ziarului Kamikaze! O salut si va indemn sa mergeti la chioscuri si sa-l cumparati. Pentru ca gestul vostru va fi in acest context unul de trezire intelectuala, unul de refuz al mediocritatii trusturilor media dar mai ales unul de rebeliune cetateneasca si civica. Va indemn sa cumparati ziare, sa le aratati prin asta sustinerea voastra oamenilor care tin coloana vertebrala dreapta. Va indemn sa incepem impreuna revolutia media, ziaro-revolutia mintilor treze!!! Cumparati Kamikaze!

Video of my presentation at CSR09

Scroll down the video presentations of speakers until you reach my name and then press play :)

http://getaresultnow.com/2010/02/follow-up-how-it-was-for-me-in-the-two-days-of-csr09-2009-10-20-and-2009-10-21-radisson-sas-hotel/

Thank you to Olivian Breda for the shooting!

Insuportabila ușurătate a responsabilității

E vremea licențelor, aș spune parafrazând un vers despre colinzile de Crăciun. Ca în fiecare am, am avut parte de lucrări interesante și de platitudini. Că așa-i în viața academică, similar cu așa-i în tenis! Aș dori însă să scot în evidență două demersuri în ceea ce privește cercetarea în domeniul responsabilității sociale corporative. E vorba de o lucrare care tratează comportamentul iresponsabil și la limita legalității din industria farmaceutică - bazat pe analiza presei și demascările care au ajuns în media, al doilea se referă la analiza diferenței dintre ceea ce raportează și cât de responsabile sunt de fapt două companii din România: Petrom și Orange. Ambele, declarate și recunoscute de diverse instituții drept campioni ai responsabilității sociale și care, așa cum rezultă din demersul de cercetare al studenților, una spun și alta fac. Mă bucur că cineva din mediul academic le aruncă mănuși corporațiilor. Pentru că aici e locul unde trebuie să aibă loc demascări și dezbateri, aici e locul de maximă libertate, de exprimare și conștiință. Ma bucură să văd asemenea titluri și asemenea teme. Mă bucură să văd că studenții au înțeles că nu trebuie să tacă și să facă mumos în lucrări, că cercetarea academică înseamnă scormoneală de date, înseamnă să cauți informații, să le pui cap la cap într-un demers riguros, care să te aducă mai aproape de ADEVĂR în speranța că faci un BINE comunității sau societății. Mai am o lucrare care tratează responsabilitatea în marketarea produselor către copii. Asemenea demersuri te fac să te simți împlinit ca profesor, să simți că pe lângă furnizarea unor cunoștințe insufli valori ca integritatea, spiritul civic și conștiința socială. Succes la susținere tuturor!

Rosia Montana - e posibila dezvoltarea durabila?

Am auzit că reprezentanții companiei Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) s-au întâlnit cu ministrul mediului pentru a iniția dialogul pe tema exploatării aurului din zonă. Știu că am mai scris pe această temă, însă chiar cred că în legătură cu acest subiect nu ne putem permite să punem spiritul civic la hibernat.
Sunt câteva aspecte care cred că merită menționate și câteva unghiuri din care poate fi privită problema: în primul rând tipul de relație care se stabilește între instituțiile statului (guvern/parlament) și o corporație. Bakan (2004) atrage atenția asupra faptului că de fapt noi, cetățenii și statele naționale le permitem corporațiilor să acumuleze putere și să ne dicteze viețile. În acest context, mi se pare inadmisibil ca RMGC să aibă inițiative de dezvoltare a zonei, să i le propună guvernului ca și cum ar fi reprezentantul unic al autorității locale sau al comunității. Îmi dau seama însă că RMGC face asta pentru că există un vid de putere, în lipsa unei viziuni de dezvoltare a zonei care ar fi trebuit să vină din partea consiliului județean sau al autorităților centrale care se ocupă de strategiile de dezvoltare și ecologizare a zonei, samd. Corporația doar a văzut oportunitatea și a acționat. Cum era să nu facă asta, atâta timp cât motivul existenței sale e profitul și nu neaparat un standard mai bun de viață pentru cetățenii zonei, un aer curat și un mediu nepoluat pentru comunitate. Problema la Roșia Montană, în acest context, este că avem de a face cu o zonă neguvernată, în care administrația i-a predat puterea de facto corporației. Încă nu e totul pierdut, pentru că vidul de putere lăsat de statul român a fost ocupat și de câteva ONG-uri (ceea ce e bine). Soluția ar fi menținerea coeziunii locale și activarea unor rețele din ce în ce mai mari de cetățeni, mai ales din Ardeal, care să îi prevină pe aleșii lor din Parlament că orice vot pro-RMGC va însemna pierderea încrederii electoratului.
Situația trebuie văzută și din punctul de vedere al responsabilității pe care noi o avem față de generațiile viitoare. Înțeleg că suntem într-un an de criză și mai înțeleg și că banii care ne-ar reveni din exploatare acum ar putea sa fie o gură de aer - însă doar asta ar fi, o gură de aer. Chiar am ajuns la fundul sacului ca să ieșim din menghina financiară și singura soluție e exploatarea zăcămintelor pe care le avem? Nu mai sunt idei? Asta e toata ingeniozitatea noastră ca nație? Mi-e greu să cred! Cred că e cea mai ușoară soluție pentru criza financiară a țării, e cea mai facilă și stricăciunile ei vor fi mai mari decât primim acum pentru aur. În plus, dacă tot prăduim acum ceva ce nu ne aparține de drept - pentru că extrăgând aurul acum diminuăm din averea ce aparține și generațiilor viitoare - măcar să o facem fără pagube colaterale, adică fără cianuri!

Am ajutat saptamana asta o afacere din Kenia si una din Filipine

Probabil ca multi dintre voi ati auzit de antreprenoriatul social si de faptul că puterea, inclusiv puterea financiara, a retelelor web se extinde. Ce inseamna asta? Inseamna că prin alaturarea celor 2: accesul liber la informație și a mecanismelor de plată și transfer online, saptamana trecută am împrumutat unei femei din Kenia care are un mic atelier de croitorie și-și cumpără stofa tocmai din Uganda, ca să producă uniforme școlare pentru cei de la ea din sat - 25 de dolari. Tot săptamana trecută eu și alți donatori privați am împrumutat de la 25 de dolari în sus fiecare, adică suma cumulata de 1000 de dolari americani unei familii din Filipine care are nevoie de bani pentru ca să-și extindă plantația.
În general cei care sunt antreprenori sociali au nevoie de puțini bani ca să pornească o afacere prin care folosesc resursele comunității și-și desfac marfa la nivel local, contribuind atât la bunăstarea proprie cât și la bunăstarea comunității din care provin. În același timp, eu și mulți alții putem contribui la asta dacă avem minim 25 de dolari pe un card și acces la internet.
Intri pe www.kiva.org, afli despre micile afaceri care au nevoie de bani, vezi de cati bani au nevoie, cati bani au primit deja, ce vor sa faca cu ei si in cat timp se prognozează că o să-i primesti înapoi pe ai tăi. Poți vedea și istoricul lor - adică dacă au fost buni platnici în trecut.
Proiectul este administrat de o rețea de organizații neguvernamentale sau instituții de dezvoltare locale și KIVA și a repurtat nenumărate succese până în prezent.
În cele din urmă, cred că rețeaua socială virtuală este umanizată pentru că nici unul dintre noi nu ar putea da bani unor străini dacă n-ar avea încredere că i-ar vedea înapoi. Ori aici ți se cere să dai bani unor total necunoscuți. Și faci asta! Proiectul are o dimensiune parțial de responsabilitate personală, parțial de altruism social. Ideea din spatele lui e simplă, dar construcția instituțională pe care se sprijină în teritoriu nu e. Pentru ca afacerile care sunt finanțate prin Kiva să funcționeze, e nevoie ca cei care împrumută și cei care-i monitorizează local pe cei care împrumută să se țină de cuvânt și să dea banii înapoi, altfel - același internet care te ajută, te poate doborâ, făcându-ți ferfeniță credibilitatea.
Mă simt, prin acest gest, parte a rețelei care crează capital social la nivel planetar, conectată la Gaia - cum ar spune cineva care a văzut AVATAR. Promit să vă țin la curent cu evoluția rambursării creditelor. Și mă bucur că pot contribui la fericirea și bunăstarea altora în loc să-mi mai iau o pereche de pantofi, de care sunt sigură că oricum n-aș fi avut nevoie :)