Tocmai am venit de la prima piesa pe care am vazut-o pe Broadway, Race. In ea joaca Eddie Izzard si restul distributiei nu mai prea conteaza, desi cel putin inca doi actori sunt destul de cunoscuti. E prima piesa de teatru pe care o vad fara subtitrare si a fost o alegere buna sa o merg la ea, in ciuda unor reviewuri destul de slabe facute de revista The New Yorker. A fost excelenta! In general lumea se inghesuie la piese musical si de multe ori ai sansa sa vezi mari nume de la Hollywood in piese de teatru ”normale”. Piesa incepe cu discutii destul de superficiale despre prejudecatile noastre rasiale, se ironizeaza puncte de vedere ale negrilor despre albi si invers. In discutie se aduc si evreii despre care se spune ca sunt destepti - evident ca regizorii au cerut acordul unui rabin din NY pentru ratiuni de political corectness in ceea ce priveste afirmatiile despre aceasta religie/etnie. In rest, imprecatiile si injuraturile la adresa celor 2 rase au curs liber, la fel cu hohotele de ras din sala. Este incredibil ce piesa libera am vazut intr-o America ce-si proiecteaza adeseori o imagine de virgina pudibonda. Evident, vorbim de o piesa ce se joaca in The Big Apple, nu pe undeva prin Utah. Actiunea se termina chiar in punctul culminant, insa pana atunci ai avut sansa sa auzi tot ce era de auzit.
Partea cea mai interesanta e ca la final publicul ii asteapta pe actori la iesire pentru autografe, iar ei semneaza libretul si fac poze cu toata lumea. Si da, am facut poza cu Eddie Izzard. Ii multumesc colegei mele Cristina, fotograf de ocazie care a suportat cu stoicism alturi de mine aproape 30 de minute pana cand si-a facut aparitia Eddie. M-a impresionat lipsa aerului de vedeta pe care au afisat-o toti actorii, faptul ca multumeau publicului ca i-a asteptat si ca realmente, au stat de vorba cu toata lumea. In rest, totul bine pe la NY. O sa urmeze cateva episoade cu relatari din inima capitalismului.
NB. azi pe langa autograful lui Eddie am cumparat de la Barnes&Noble ultima carte a lui Yunus - cu autograful autorului. A fost de departe ziua cu cele mai multe contacte vendetistice ;) Va urma si cronica de carte in curand.
Dacă nu ai un plan, vei fi mereu parte a planurilor altora. Vă invit să dezbatem opțiuni pentru direcția în care dezvoltăm țara, cum vom conta ca elită românească în Europa și în lume și, mai ales, cum putem investi în viitorul nostru pentru ca revoluția tehnologiei să ne includă în istorie drept câștigători.
Planul pentru viitorul României
Va trebui ca noi: partidele, societatea, organizațiile, companiile, cetățenii să împingem lucrurile spre acel viitor, care să ne ofere siguranță și o bunăstare minimală. Să ne dezvoltăm națiunea cu responsabilitate și curaj, să oferim oportunitatea tinerilor ca să-și construiască o existență decentă aici, la ei în țară.
marți, 6 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu