Dacă treci zilele astea prin guvernul României, prin ministere, vei auzi cel mai probabil rostite, la fiecare două noi propoziții, miraculoasele litere P N R R, Planul Național de Redresare și Reziliență. Practic, în mintea multora, o baghetă magică ce ne va permite de data asta să ne revenim, să avem o țară modernă în care să trăim confortabil și, mai ales, cu sentimentul siguranței. Fals, în toate privințele, din păcate! Domnul Cîțu ne-a informat deja că tomul propus de PNL în campania electorală sub sloganul "Dezvoltăm România" a cuprins doar niște idei și cifre utile pentru campanie, guvernarea e altă Mărie. Iar USR PLUS, al cărui manifest politic de campanie l-am citit, a avut o serie de dorințe tip wishful thinking, dezlânate și ele, incoerente și pe principiul cu ce-i rupem sau ce peticim - încercând o resuscitare a mitului trecutului roz, de pe vremea când șefimea useristă a făcut parte din guvernarea tehnocrată. Fără Cioloș și mai ales fără unii dintre consilierii lui Cioloș, PLUSERE-ului, cum îmi place mie să-i spun, e fad și inodor la capitolul: ce facem după ce-i demufăm pe pesediști și pe unii peneliști de la butoane.
Partidele de dreapta, care până acum au avut ca brand reunirea elitelor necesare modernizării, au devenit în mare parte, o adunătură de mediocri fără viziune: un brand al elitelor fără elite, o formă fără fond. Curajul e doar atunci când trebuie să le dăm altora la gioale. Și din păcate, doar acest tip de curaj de curtea școlii e insuficient și chiar păgubos pentru o viziune de dezvoltare pe termen lung. Dintr-un singur considerent: când distrugi ceva, trebuie să știi ce pui în loc: creative distruction îi spune Schumpeter. În fapt de aceea rupi vechea normă, că ești adeptul alteia, mai bune pe care vrei să o pui în loc. Întrebați-i pe noii guvernanți care e noua normă, care e noua paradigmă. În ce direcție vor să dezvolte România?
Preț de doi ani cât am fost în USR, am auzit un singur discurs care m-a făcut să cred că oamenii ăștia chiar știu ce fac. Și trebuie să recunosc că mi-a fost suficient pentru moment, fiindcă ne așteptau multe sesiuni de alegeri naționale, iar sentimentul meu a fost atunci că e bine să te concentrezi pe câștigarea lor, ca să poți pune în aplicare, o dată ajuns la putere, planurile pe care le dorești. Dar de la acel discurs, care i-a lăsat pe mulți dintre foștii colegii mei cu gura căscată, mai ales pentru că venea de la Cioloș, nu s-a mai auzit sau văzut nimic. Am aflat ulterior că nici măcar nu-l scrisese el in integrum, dar e bine că și l-a însușit. De la Barna, cu toată amiciția pe care i-am purtat-o, nu aveai cum să auzi vreodată așa ceva. Trebuie să fii om de stat cu experiență ca să poți articula o asemenea vizune îndrăzneață, curajoasă, mind blowing. Dan n-are nici forța și nici capacitatea, din nou, o spun fără ură sau părtinire.
Ceea ce ne aduce la situațiunea de azi: avem 30 de miliarde la dispoziție, cum procedăm? Pentru moment observ că operațiunea se desfășoară sub sloganul: distrugem și cârpim. Fair enough! Nici nu vreau să știu ce bombe cu efect imediat sau cu efect întârziat au găsit și vor continua să găsească guvernanții, dar asta nu-i absolvă de incapacitatea de a ne fi oferit deja măcar o schiță despre planul cel măreț. Nu-l au. Și nici nu mai au cu cine să-l facă sau motiv să gândească constructiv pe termen lung. Actuala administrație a României va fi de acum înainte un perpetuu picamer - va lucra la dezgropat. Să le urăm spor și să mergem mai departe.
Discut deja de mai mult timp cu oameni care vor o viziune și un plan pentru România. Am citit cartea lui Sebastian Burduja, singurul politician care a avut curajul să expună așa ceva pe hârtie și, eventual, să primescă critici și aprecieri sau măcar să genereze o dezbatere. Dacă aș fi în PNL l-aș face strateg și l-aș ține în coasta dlui. Cîțu ca să aibă ce spune, cu sens, la TV.
Așa că, am decis să reactivez acest blog, pe care l-am inițiat pe vremea când scriam la teza de doctorat. Îmi doresc să inițiez o dezbatere referitoare la un nou leadership politic, asumat și curajos. Așa cum mi-aș dori să fac eu politică, din momentul în care mă voi întoarce în arenă. Vă invit să vizionați împreună cu mine o serie de video-uri, care abordează dezvoltarea globală luând în calcul limitele creșterii și să conturăm, așa cum spune Galbraith, o trecere de la societatea de tip HE (hyper-expansionist) la una de tip SHE (sane-humane-ecological).
https://www.ted.com/talks/johan_rockstrom_let_the_environment_guide_our_development
Cum vi se pare? Cum translatăm aceste idei în planul de dezvoltare al României?
Sursă foto: https://tinyurl.com/t84zge6p