Am primit azi forma finala a unui studiu care o sa-mi apara publicat in Marea Britanie la editura Pelgrave Macmillan - pe care a trebuit sa dau bun de tipar. Materialul meu o sa fie capitolul 6 al cartii CSR - Comparative Critiques al carui editor este Ravi Raman si a carui prefata e scrisa de profesorul Ronnie Lipschutz. Cred ca e primul studiu de CSR despre Romania care apare la o editura prestigioasa de afara si sper sa fie prima dintre multele contributii stiintifice care o sa vina de la noi din tara de acum incolo.
De abia astept sa vad totul asternut intre coperti... si sa multumesc Academiei, familiei si producatorului :)
duminică, 13 decembrie 2009
vineri, 4 decembrie 2009
Stakeholder engagement day - Bucharest!
Am facut parte din grupul de specialisti invitati sa participe la discutarea noului standard de raportare in CSR - AA 1000 SES, care s-a desfasurat la Palatul Kretulescu - UNESCO Romania.
Mi-a placut ca grupul a fost eterogen, companii, guvern, universitati si ONG-uri si ca discutiile au fost aprinse. Cred ca asta e un semn de normalitate. Nu putem fi toti de aceeasi parere, dar macar avem pareri.
Cred ca aceasta initiativa ar trebui continuata si ownership-ul discutiei pastrat sub cupola UNESCO fara ca prin acest demers sa iasa in fata o companie sau alta. Domeniul se profesionalizeaza si cred ca asta e vestea cea mai buna.
Mi-a placut ca grupul a fost eterogen, companii, guvern, universitati si ONG-uri si ca discutiile au fost aprinse. Cred ca asta e un semn de normalitate. Nu putem fi toti de aceeasi parere, dar macar avem pareri.
Cred ca aceasta initiativa ar trebui continuata si ownership-ul discutiei pastrat sub cupola UNESCO fara ca prin acest demers sa iasa in fata o companie sau alta. Domeniul se profesionalizeaza si cred ca asta e vestea cea mai buna.
duminică, 29 noiembrie 2009
O carte care merita citita
L-am cunoscut pe profesorul Oscar Hoffman la conferinta de CSR desfasurata in acest an la Facultatea de Comunicare - SNSPA. Mi-a placut prezentarea domniei sale pentru ca ne vorbea de acasa si totusi dintr-o alta paradigma, o paradigma care-l transcendea pe Milton Friedman dar si pe Ed Freeman, materializand in concret cetatenia corporativa a lui Crane, Matten si Moon si rafuielile belicoase anti-corporatie ale lui Joel Bakan.
Si in cele din urma am descoperit si o CARTE, rezultatul unui proiect de cercetare a carui echipa a fost formata din Ion Glodeanu, Oscar Hoffman, Cristina Leovaridis (actualmente colega noastra la FCRP), Andreea Nicolaescu si Simona Raseev. Cartea ii are drept co-ordonatori si pe domnii Glodeanu si Hoffman. Marturisesc ca mi-e ciuda ca asemenea valori tiparite raman ascunse undeva pe rafturile unor biblioteci, fiind rasfoite cand si cand de oameni din mediul academic in cautarea unei bibliografii.
Dupa parerea mea aceasta carte trebuie sa devina manualul care sa orienteze viziunea dezvoltarii durabile a Romaniei pentru urmatarele decade.
Asa ca, fara alte comentarii, recomand cu mare caldura cartea: Paradoxul institutional. IMM si dezvoltarea durabila, coordonatori Ion Glodeanu si Oscar Hoffman, Academia Romana, Institutul de Sociologie, 2006, Bucuresti.
Jos palaria, stimati domni!
Si in cele din urma am descoperit si o CARTE, rezultatul unui proiect de cercetare a carui echipa a fost formata din Ion Glodeanu, Oscar Hoffman, Cristina Leovaridis (actualmente colega noastra la FCRP), Andreea Nicolaescu si Simona Raseev. Cartea ii are drept co-ordonatori si pe domnii Glodeanu si Hoffman. Marturisesc ca mi-e ciuda ca asemenea valori tiparite raman ascunse undeva pe rafturile unor biblioteci, fiind rasfoite cand si cand de oameni din mediul academic in cautarea unei bibliografii.
Dupa parerea mea aceasta carte trebuie sa devina manualul care sa orienteze viziunea dezvoltarii durabile a Romaniei pentru urmatarele decade.
Asa ca, fara alte comentarii, recomand cu mare caldura cartea: Paradoxul institutional. IMM si dezvoltarea durabila, coordonatori Ion Glodeanu si Oscar Hoffman, Academia Romana, Institutul de Sociologie, 2006, Bucuresti.
Jos palaria, stimati domni!
vineri, 23 octombrie 2009
miercuri, 21 octombrie 2009
A trecut peste noi si conferinta CSR 09...
Am participat şi în acest an la conferinţa CSR - adica CSR 09 după ce, cu un an în urmă am fost, indubitabil la... CSR 08. Încerc să dau impresii la cald, deşi multe idei şi rezultate nu s-au decantat încă bine. Ca părere generală, am observat în acest an o restrângere a numărului de participanţi arborigeni - adică au fost puţini români care au venit sau care au avut ceva relevant de spus. În schimb a crescut calitatea străinilor invitaţi (cu puţine excepţii, adică aceia care au venit să ne încânte cu "prezentarea" companiilor lor). Adică acum că a început să ne afecteze şi pe noi serios criza, s-au dus pe apa sâmbetei "bugetele de CSR" - adică de promovare, fiindcă să spui că ai buget de CSR este o mare stupiditate, o exprimare demnă de un pitecantrop sau pitecantroapă (no discrimination). S-a vorbit în engleză, cu toate că aş prefera să avem măcar un pic de verticalitate la astfel de evenimente şi să punem ca limbi oficiale atât româna cât şi engleza. Nu ne-am mai chinui degeaba noi speakerii români şi i-am lăsa pe traducători să facă o treabă profesionistă. Mai ales atunci când ai în sală o paritate de 20 la 5, români versus străini.
O să încep cu ce mi-a plăcut mai mult ca anul trecut: au fost mai puţini speakeri la fiecare secţiune, iar prezentările acestora au fost mai bine concentrate pe subiectele propuse, atmosfera a fost mai informală, oamenii nu au mai început prezentările cu definiţii ale CSR-ului, au fost mai puţine fiţe şi mai puţine vedete pe metrul pătrat. Oamenii din corporaţii chiar ocupau poziţii cheie în realizarea politicilor de CSR adică aveai de la cine să te inspiri. De asemenea, în prima zi a conferinţei s-au organizat şi workshop-uri, aşa încât toată lumea a simţit că poate să contribuie şi să-şi spună punctul de vedere.
Ce nu mi-a plăcut: prezentările în plen au fost destul de superficiale (adică, cu o singură excepţie, companiile ne-au prezentat la nivel general ce fac ele fără să se oprească în detaliu asupra CUM-ului, adică prezentarea iniţiativelor lor de la idee la impact; am fi putut învăţa mai mult şi înţelege mai bine practicile eficiente), pentru că unii prezentatori s-au lungit peste măsură nu a existat timp pentru întrebări şi în general interactivitatea a fost destul de slabă (cel puţin în cea de a doua zi), nu toţi vorbitorii au fost la mare înălţime, unii chiar ne-au spus destul de multe banalităţi, a fost un mix de academic şi comercial care ar fi trebuit mai bine delimitat.
Au fost două prezentări care m-au ţinut atentă de la început până la sfărşit - cea a ambasadorului Marii Britanii, ES Robin Barnett (despre care am impresia că cunoaşte România şi problemele ei mai bine decât guvernul. Poate că la plecarea de la post cineva o să-i ofere o poziţie de consultat. Ar fi bani foarte bine investiţi, după părerea mea) şi Andrew Marshall Roberts (Directorul pentru responsabilitate corporativă de la Standard Life). Ambasadorul Marii Britanii a vorbit despre necesitatea investiţiilor "verzi", despre ecologie, stoparea risipei, amprenta de carbon a poluării, despre lipsa toamnei în Bucureşti şi despre politici publice menite a creşte responsabilitatea faţă de mediu. Andrew ne-a vorbit despre un program pe care compania lui (din domeniul serviciilor financiare) l-a implementat în sistemul educaţional scoţian, prin care copiilor li se face educaţie financiară - cum să economisească, să investească, să devină antreprenori şi să creeze plus valoare. Tot el ne-a informat de existenţa unor studii care spun că până la vârsta de 12 ani în general poţi să ştii care e profilul tău financiar - adică dacă eşti spender sau saver. E bine că firma pe care o reprezintă foloseşte aceste date pentru a educa tinerii şi nu pentru a-i duce la pierzanie dându-le carduri de credit încă din faşă - din seria mai sunt şi bancheri oneşti.
O sa revin şi cu alte impresii şi mai ales cu site-uri resursă indicate de vorbitori.
Mulţumiri organizatorilor, printre care am regăst şi 2 foste studente la cursul meu de la FCRP... deci se poate şi iată că voluntariatul contribuie la crearea de plus valoare în educaţie şi dezvoltare.
marți, 29 septembrie 2009
Conferinta CSR 09
Va recomand sa va indreptati atentia catre conferinta CSR 09 care va avea loc in perioada 20-21 octombrie 2009 la Bucuresti. Site-ul de unde puteti afla mai multe informatii este: www.csr09.ro Voi sustine si o prezentare despre inovatia in politicile de resurse umane - bazata pe cercetarea tezei de doctorat si de asemenea voi modera una dintre sectiunile referitoare la dezvoltarea comunitara.
Spuneti mai departe pentru ca vorbim deja de un eveniment cu traditie pe scena de business si comunicare din Romania - conferintele se organizeaza din 2006 si trebuie sa recunosc ca in fiecare an am gasit speakeri de calitate de la care am avut ce sa invat.
Spuneti mai departe pentru ca vorbim deja de un eveniment cu traditie pe scena de business si comunicare din Romania - conferintele se organizeaza din 2006 si trebuie sa recunosc ca in fiecare an am gasit speakeri de calitate de la care am avut ce sa invat.
marți, 11 august 2009
Despre caracter si integritate la femei
De cate ori ma intalnesc cu colegul Cristi Ducu ne apuca amiezele povestind - el despre importanta pe care o are un Ethics and Compliance Officer in organizatii, eu cum ca nu e nevoie de asa ceva pentru ca 7 ani de-acasa si un dram de caracter si integritate sunt suficiente pentru a-l ajuta pe un manager sa ia deciziile corecte de afaceri. Adicatelea, acele decizii care respecta principiile sustenabilitatii si ale CSR in administrarea afacerilor astfel incat sa nu prejudiciezi prin actiunile tale ci mai mult, sa contribui la bunastarea societatii. Caracterul si mai ales integritatea sunt rara avis, si, dupa cum spune Solomon (1993) sa te comporti asa nu te invata nici o scoala de afaceri. Am avut sansa de curand sa intalnesc acest gen de oameni, oameni care iau decizii grele de biznis, decizii dificile de administrare a unor proiecte sau programe si care, fideli unor valori, tin sa faca lucrurile bine pana la capat, pentru ca cred in constanta, in calea de mijloc, in compromis si negociere si, mai ales, in atingerea rezultatului. E formidabil! Dar gasesti prea rar asemenea specimene, ele nu pot produce schimbarea. Ele sunt doar picatura de apa curata care cazand in mocirla zilnica se imbiba de noroi sau se sting in pulbere. Intalnesc in schimb mult mai des profilul contrar de manager. Omul a carui viata e condusa de principiul penuriei. Si acest principiu, cred eu, e "foarte" caracteristic poporului roman - ii vine manusa. E vorba de frica foametei, de eterna senzatie de insatietate. Cu cat mananci mai mult cu atat ti se pare ca vei fi mai flamand data viitoare. Nu stiu unde citeam despre asta... cred ca tot pe un blog... sau poate in Dilema Veche. Romanul iese la verde ca sa haleasca. Mici, bere, fripturi...cat mai mult si mai variat. Sunt putine exceptiile - aceia care ies sa faca miscare. Toti mananca de ai impresia ca vine sfarsitul lumii si trebuie sa-i prinda satui. Acest tip de frica, sau cred ca pot sa-l numesc deja complex, se intampla si in lumea afacerilor. Sa va dau exemplul unei troglodite, intalnita de curand pe ogoarele patriei. Ai putea spune ca e o femeie de afaceri de succes, asta daca n-o cunosti si, nu iti dai seama ca nu numai motivul profitului o mana in lupta ci si distrugerea. Adica nu vrea doar bani, vrea si cenusa de pe tolba lucrului pe care l-a distrus. Vrea sa aiba tot, sa controleze tot, sa stie tot si numai in termenii ei. Iar cand nu primeste ceva, tese o increngatura de atze, comploturi si masinatiuni ca sa obtina. E genul de om care se construieste doar pe sine, n-are nici o relatie sustenabila in viata profesionala, iar comportamentul zilnic variaza intre histrionic si victima lesinata dar mieroasa. Sunt putine studii care vizeaza femeile manager si integritatea lor sau lipsa lor de integritate, dar cred ca Romania ar putea fi genul de tara propice pentru o asemenea cercetare. In fond, in istoria noastra au fost suficient de multe descreierate care au facut mult rau - in politica de exemplu - si sa luam doar personajele cu nume de Elena. N-as vrea sa vorbesc de rau reprezentantele genului din care provin, mai ales ca ma revendic de la Rim putin feminista, insa lipsa completa a compasiunii si integritatii unora dintre femeile pe care le cunosc si care au ajuns in pozitii de putere este incredibila. Sunt mai imature ca pustimea si extrem de nesigure pe ceea ce au. Sa le explice cineva ca o sa ni se dea tuturor cate putin ca sa ajunga si la urma... sa primeasca si ele. Mai ales ca in cazul unora , cele din urma nu inseamna ca vor fi cele d-intai. Sa fie primit!
marți, 9 iunie 2009
Lucrarea prezentata la Cambridge
Dragi cititori de blog,
Vestea cea mare a zilei este ca lucrarea realizata de profesorul Bortun si de mine si prezentata la Cambridge a fost postata pe site-ul acestei universitati.
Puteti citi lucrarea si apoi sa-mi semnalati comentariile voastre pe blog.
Adresa de web unde se gaseste lucrarea este:
http://www.crassh.cam.ac.uk/page/368/papers-b--poverty-23-may.htm
Lectura placuta!
Vestea cea mare a zilei este ca lucrarea realizata de profesorul Bortun si de mine si prezentata la Cambridge a fost postata pe site-ul acestei universitati.
Puteti citi lucrarea si apoi sa-mi semnalati comentariile voastre pe blog.
Adresa de web unde se gaseste lucrarea este:
http://www.crassh.cam.ac.uk/page/368/papers-b--poverty-23-may.htm
Lectura placuta!
marți, 26 mai 2009
Workshop la Cambridge
Am fost in weekendul trecut sa prezint impreuna cu profesorul Bortun o lucrare scrisa in co-autorat la CRASSH in Cambridge. Tema seminarului a fost relatia dintre corporatii si saracie, pornind de la teoria lui Prahalad - Bottom of Pyramid (BOP). Ideea lui Prahalad si Hammond, co-autori ai teoriei, este ca firmele pot face profit daca se adreseaza cu strategii bine alese (tinand cont de variabilele: produse, calitate, nevoi, cultura) imenselor piete formate din saracii planetei. Este bine-cunoscut in literatura de specialitate cazul Hindustan Lever (parte a gigantului corporativ Unilever) care a luat hotararea de a produce marfuri speciale pentru India, la o calitate aproximativ echivalenta cu ceea ce facea pana atunci, insa din ingrediente locale si mai ieftin.
Lucrarea noastra le-a propus participantilor la conferinta sa se uite la saracie din perspectiva culturala si studiul de caz a fost acela al saraciei structurale a tiganilor/romilor din Romania. In curand lucrarea noastra va fi postata pe site-ul CRASSH pentru a fi citita si de cei interesati din Romania.
Cambridge-ul ramane orasul universitar pe care il prefer. Am stat intr-un Starbucks dintr-o librarie lucrand la prezentarea pentru a doua zi si m-a impresionat civilitatea oamenilor - studenti, profesori sau turisti isi sorbeau cafeaua in liniste, oamenii lucrau la laptopuri, internetul era cu acces gratuit, era o zumzaiala creatoare; nimeni nu vorbea tare la telefon, nu injura sau nu avea soneria data la maxim. In plus, lipsa totala de manele. In centrul orasului e zona pietonala si pentru biciclisti - ce mai, raiul academic pe pamant :)
Lucrarea noastra le-a propus participantilor la conferinta sa se uite la saracie din perspectiva culturala si studiul de caz a fost acela al saraciei structurale a tiganilor/romilor din Romania. In curand lucrarea noastra va fi postata pe site-ul CRASSH pentru a fi citita si de cei interesati din Romania.
Cambridge-ul ramane orasul universitar pe care il prefer. Am stat intr-un Starbucks dintr-o librarie lucrand la prezentarea pentru a doua zi si m-a impresionat civilitatea oamenilor - studenti, profesori sau turisti isi sorbeau cafeaua in liniste, oamenii lucrau la laptopuri, internetul era cu acces gratuit, era o zumzaiala creatoare; nimeni nu vorbea tare la telefon, nu injura sau nu avea soneria data la maxim. In plus, lipsa totala de manele. In centrul orasului e zona pietonala si pentru biciclisti - ce mai, raiul academic pe pamant :)
marți, 19 mai 2009
Dă-le notă angajatorilor din România! - partea a II-a -
Cu ceva vreme în urmă am postat un chestionar care invita utilizatorii activi ai site-ului www.desprefirme.com să le dea note angajatorilor. Pe lângă faptul că vizam prin acest demers rezultate știițifice relevante despre cât de bine sau nu sunt respectate drepturile angajaților în companiile românești, avantajul celui care completează e și acela că după 15 minute află care sunt mai exact beneficiile de care trebuie să se bucure în relația cu angajatorul, devine mai informat, mai conștient și mai puternic.
Ce am constatat este ca mulți dintre utilizatori sunt, puși în fața situației în care trebuie să reacționeze sau să face ceva, la fel de mioritici și indiferenți ca aceia care nici măcar nu s-au înregistrat, care doar citesc pe net, se indignează dar se lasă abuzați în continuare de șefi satrapi, arbitrari și incompetenți. Sau care, din contră, deși se simt bine în compania în care lucrează fierb într-o zeamă călduță și nu se mai obosesc să gândească ce merge mai bine ca să le spună și altora.
Există o teorie a persuasiunii care se cheamă ”piciorul în ușă” – adică îi ceri omului un acord inițial pentru un fapt mărunt pentru ca apoi să crești miza față de care îi ceri acordul. Legitatea pe care se bazează această tehnică de persuasiune este că oamenii tind să fie consistenți cu ei înșiși, de aceea cel care persuadează începe cu pași mici și care nu implică renunțarea la valori, convingeri sau credințe ci mai degrabă ceva general și non-amenințător pentru confortul persoanei.
Să ne întoarcem după această scurtă paranteză la situația noastră. Dacă utilizatorii acestui site fac un pas mic și-și cunosc mai bine drepturile, apoi le conștientizează și reflectează asupra lor, e posibil ca în pasul următor să facă și ceva pentru a ieși dintr-o situație. O să continui povestea de data trecută. După ce mahărul din resurse umane și-a concediat o angajată pentru că a cerut bonusul ce i se cuvenea după munca prestată anul trecut, a aflat că angajata concediată se mai conversa din când în când cu o colegă ce muncea în continuare în firmă. Așa că, în lipsa ei a verificat mesajele de pe calculatorul angajatei rămase și a găsit, citind schimbul de mesaje dintre cele două, niște epitete la adresa lui care i-au deranjat imaginea de sine. Urmarea? A strigat la angajata a cărei corespondență a violat-o să-și depună EA demisia. Juna, prost sfătuită și speriată a cedat presiunii și s-a cerut afară din firmă. A plecat cu mâna goală pentru că nu a îndrăznit să apeleze la ajutorul unui avocat specializat în dreptul muncii, care l-ar fi pus la punct pe mitocan. Poate că tot ar fi plecat până la urmă, dar cu o gaură în buzunarul patronului, ceea ce parcă n-ar fi fost așa de rău…pentru onoarea șifonată și clondirul cu mastic.
Unde bat cu această poveste? La ușa chestionarului pe care vă îndemn din nou să-l completați. Faceți din acest demers primul vostru act civic, primul pas înaintea altora mai semnificative, aducătoare de plus valoare personală. Dacă stăm cu mâinile în sân n-o să facă nimeni nimic pentru noi. Nu știu dacă rezultatele acestui chestionar vor schimba politici publice, mi-aș dori asta. Însă promisiunea mea este că voi face de rușine sau de laudă (depizând de opiniile și opțiunile exprimate de voi) angajatorii români la toate conferințele internaționale la care o să particip. Și vă mulțumesc anticipat acelora care-mi oferiți această șansa!
ps.: Pentru aceia dintre voi care vor sa dea o mana de ajutor, rugati-va prietenii sau cunostintele de prin firme sa-si faca un cont pe site-ul www.desprefirme.com, pentru a completa chestionarul si a-si aduce contributia la cunoasterea aplicata domeniului. Multumesc :)
Ce am constatat este ca mulți dintre utilizatori sunt, puși în fața situației în care trebuie să reacționeze sau să face ceva, la fel de mioritici și indiferenți ca aceia care nici măcar nu s-au înregistrat, care doar citesc pe net, se indignează dar se lasă abuzați în continuare de șefi satrapi, arbitrari și incompetenți. Sau care, din contră, deși se simt bine în compania în care lucrează fierb într-o zeamă călduță și nu se mai obosesc să gândească ce merge mai bine ca să le spună și altora.
Există o teorie a persuasiunii care se cheamă ”piciorul în ușă” – adică îi ceri omului un acord inițial pentru un fapt mărunt pentru ca apoi să crești miza față de care îi ceri acordul. Legitatea pe care se bazează această tehnică de persuasiune este că oamenii tind să fie consistenți cu ei înșiși, de aceea cel care persuadează începe cu pași mici și care nu implică renunțarea la valori, convingeri sau credințe ci mai degrabă ceva general și non-amenințător pentru confortul persoanei.
Să ne întoarcem după această scurtă paranteză la situația noastră. Dacă utilizatorii acestui site fac un pas mic și-și cunosc mai bine drepturile, apoi le conștientizează și reflectează asupra lor, e posibil ca în pasul următor să facă și ceva pentru a ieși dintr-o situație. O să continui povestea de data trecută. După ce mahărul din resurse umane și-a concediat o angajată pentru că a cerut bonusul ce i se cuvenea după munca prestată anul trecut, a aflat că angajata concediată se mai conversa din când în când cu o colegă ce muncea în continuare în firmă. Așa că, în lipsa ei a verificat mesajele de pe calculatorul angajatei rămase și a găsit, citind schimbul de mesaje dintre cele două, niște epitete la adresa lui care i-au deranjat imaginea de sine. Urmarea? A strigat la angajata a cărei corespondență a violat-o să-și depună EA demisia. Juna, prost sfătuită și speriată a cedat presiunii și s-a cerut afară din firmă. A plecat cu mâna goală pentru că nu a îndrăznit să apeleze la ajutorul unui avocat specializat în dreptul muncii, care l-ar fi pus la punct pe mitocan. Poate că tot ar fi plecat până la urmă, dar cu o gaură în buzunarul patronului, ceea ce parcă n-ar fi fost așa de rău…pentru onoarea șifonată și clondirul cu mastic.
Unde bat cu această poveste? La ușa chestionarului pe care vă îndemn din nou să-l completați. Faceți din acest demers primul vostru act civic, primul pas înaintea altora mai semnificative, aducătoare de plus valoare personală. Dacă stăm cu mâinile în sân n-o să facă nimeni nimic pentru noi. Nu știu dacă rezultatele acestui chestionar vor schimba politici publice, mi-aș dori asta. Însă promisiunea mea este că voi face de rușine sau de laudă (depizând de opiniile și opțiunile exprimate de voi) angajatorii români la toate conferințele internaționale la care o să particip. Și vă mulțumesc anticipat acelora care-mi oferiți această șansa!
ps.: Pentru aceia dintre voi care vor sa dea o mana de ajutor, rugati-va prietenii sau cunostintele de prin firme sa-si faca un cont pe site-ul www.desprefirme.com, pentru a completa chestionarul si a-si aduce contributia la cunoasterea aplicata domeniului. Multumesc :)
duminică, 17 mai 2009
Ce se mai publica in Romania...
Am fost saptamana trecuta la lansarea cartii colegei mele Loredana Ivan si am un singur comentariu.. what a speech. I-am citit si cartea, despre care Loredana ne-a avertizat ca e mai degraba academica - asa e! Insa e admirabil de bine scrisa. Astept cu interes cartea promisa de popularizare a psihosociologiei.
Va recomanda doua carti, ce trebuiesc citite cumva in oglinda, care ating subiecte de RSC. Prima, a lui Thomas Friedman, Lexus si maslinul, aparuta la editura Polirom in 1999/2008 - un jurnalist castigator de premiu Pulitzer, destul de controversat insa printre teoreticienii de RSC si cea de a doua scrisa de Joseph Stiglitz - Mecanismele globalizarii, aparuta tot la Polirom in 2006/2008. Stiglitz, parintele teoretician al globalizarii este castigator al premiului Nobel pentru economie in 2001; a fost consilier al presedintelui Clinton si a lucrat la Banca Mondiala.
Lucrarile trebuie citite in oglinda, pentru ca ele sunt perspective cumva opuse asupra aceluiasi fenomen. Mai mult, am regasit in cartea lui Stiglitz un fel de scuze pentru modul in care BM si FMI au contribuit la gestionarea precara a tranzitiei catre economia de piata in cazul tarilor din Europa de Est. Ceva ce profesorul Catalin Zamfir spunea in al sau volum "O analiza critica a tranzitiei", aparuta la Polirom in 2004.
Spor la lectura!
Va recomanda doua carti, ce trebuiesc citite cumva in oglinda, care ating subiecte de RSC. Prima, a lui Thomas Friedman, Lexus si maslinul, aparuta la editura Polirom in 1999/2008 - un jurnalist castigator de premiu Pulitzer, destul de controversat insa printre teoreticienii de RSC si cea de a doua scrisa de Joseph Stiglitz - Mecanismele globalizarii, aparuta tot la Polirom in 2006/2008. Stiglitz, parintele teoretician al globalizarii este castigator al premiului Nobel pentru economie in 2001; a fost consilier al presedintelui Clinton si a lucrat la Banca Mondiala.
Lucrarile trebuie citite in oglinda, pentru ca ele sunt perspective cumva opuse asupra aceluiasi fenomen. Mai mult, am regasit in cartea lui Stiglitz un fel de scuze pentru modul in care BM si FMI au contribuit la gestionarea precara a tranzitiei catre economia de piata in cazul tarilor din Europa de Est. Ceva ce profesorul Catalin Zamfir spunea in al sau volum "O analiza critica a tranzitiei", aparuta la Polirom in 2004.
Spor la lectura!
miercuri, 6 mai 2009
Dati note angajatorilor romani! (cercetarea tezei mele de doctorat)
Postez pentru voi mai jos un text pe care l-am scris in deschiderea newsletter-ului site-ului www.desprefirme.com, site care gazduieste chestionarul pe care o sa-l folosesc in adunarea de date pe care o sa bazez cercetarea tezei mele de doctorat.
Pentru a-l completa, va rog sa accesati site-ul: www.desprefirme.com si sa va indemnati si prietenii si colegii sa faca acelasi lucru. Va ofer in continuare o argumentare pro domo :)
Cât de bine stii care sunt drepturile pe care le ai în calitate de angajat al unei companii din România? Stiu ca suna a întrebare retorica, stiu ca nu te-ai obosit sa citesti Codul Muncii dar mai stiu ca atunci când esti supus unui abuz din partea unui patron ti-ai dori sa stii ce sa-i faci… din punct de vedere legal.
Ma întreaba multi prieteni, mai ales acum, când criza e scuza perfecta pentru orice comportament corporativ imaginabil: e ok ca atunci când o colega a spus într-o sedinta ca asteapta sa i se plateasca bonusul pe anul trecut, seful – de altfel un mahar în resurse umane – sa-i comunice ca e incompetenta, sa-i spuna sa-si ia lucrurile si sa paraseasca firma în 30 de minute? Normal ca nu! I-ar spune asta si un absolvent de scoala generala. Întrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este daca acest comportament este unul generalizat în toate firmele sau corporatiile din România, pentru ca daca e asa… Houston, we have a problem! Este de asemenea posibil ca asemenea cazuri sa fie doar exceptii.
Nu putem da un raspuns categoric, pentru ca pâna în acest moment nu s-a facut o cercetare la nivel national pe aceasta tema. Am spus: pâna în acest moment, pentru ca site-ul www.desprefirme.com va propune sa completati un chestionar de diagnoza a respectarii drepturilor angajatilor în companiile din România. E momentul sa-i facem de râs, sa-i laudam pe angajatori, sau, pur si simplu sa spunem adevarul si sa fim obiectivi.
Completeaza chestionarul! Pentru ca dureaza 15 minute si, mai ales, pentru ca fiecare item al lui reflecta un tip de drept de care beneficiezi în exercitarea activitatii în compania în care lucrezi. Vei deveni mai informat si mai constient de drepturile tale atunci când alegi compania pentru care lucrezi, când negociezi contractul de munca sau când parasesti compania pentru alte zari… mai albastre.
Camelia Crisan este doctorand în sociologie, lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice – SNSPA. Este preocupata de responsabilitatea sociala a corporatiilor (RSC) din România, mai ales de respectarea drepturilor angajatilor. A participat la conferinte internationale pe aceasta tema (Manchester, Ashridge), realizând si o cercetare pe top 100 companii din România privind adoptarea politicilor si practicilor de RSC.
Pentru a-l completa, va rog sa accesati site-ul: www.desprefirme.com si sa va indemnati si prietenii si colegii sa faca acelasi lucru. Va ofer in continuare o argumentare pro domo :)
Cât de bine stii care sunt drepturile pe care le ai în calitate de angajat al unei companii din România? Stiu ca suna a întrebare retorica, stiu ca nu te-ai obosit sa citesti Codul Muncii dar mai stiu ca atunci când esti supus unui abuz din partea unui patron ti-ai dori sa stii ce sa-i faci… din punct de vedere legal.
Ma întreaba multi prieteni, mai ales acum, când criza e scuza perfecta pentru orice comportament corporativ imaginabil: e ok ca atunci când o colega a spus într-o sedinta ca asteapta sa i se plateasca bonusul pe anul trecut, seful – de altfel un mahar în resurse umane – sa-i comunice ca e incompetenta, sa-i spuna sa-si ia lucrurile si sa paraseasca firma în 30 de minute? Normal ca nu! I-ar spune asta si un absolvent de scoala generala. Întrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este daca acest comportament este unul generalizat în toate firmele sau corporatiile din România, pentru ca daca e asa… Houston, we have a problem! Este de asemenea posibil ca asemenea cazuri sa fie doar exceptii.
Nu putem da un raspuns categoric, pentru ca pâna în acest moment nu s-a facut o cercetare la nivel national pe aceasta tema. Am spus: pâna în acest moment, pentru ca site-ul www.desprefirme.com va propune sa completati un chestionar de diagnoza a respectarii drepturilor angajatilor în companiile din România. E momentul sa-i facem de râs, sa-i laudam pe angajatori, sau, pur si simplu sa spunem adevarul si sa fim obiectivi.
Completeaza chestionarul! Pentru ca dureaza 15 minute si, mai ales, pentru ca fiecare item al lui reflecta un tip de drept de care beneficiezi în exercitarea activitatii în compania în care lucrezi. Vei deveni mai informat si mai constient de drepturile tale atunci când alegi compania pentru care lucrezi, când negociezi contractul de munca sau când parasesti compania pentru alte zari… mai albastre.
Camelia Crisan este doctorand în sociologie, lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice – SNSPA. Este preocupata de responsabilitatea sociala a corporatiilor (RSC) din România, mai ales de respectarea drepturilor angajatilor. A participat la conferinte internationale pe aceasta tema (Manchester, Ashridge), realizând si o cercetare pe top 100 companii din România privind adoptarea politicilor si practicilor de RSC.
duminică, 3 mai 2009
De ce CSR se traduce in romana: responsabilitate sociala CORPORATIVA
Am ascultat cu mare incantare la conferinta RSC a FCRP / SNSPA prezentarea lucrarii profesorului Hoffman si de la domnia sa am primit o argumentare pentru ca de acum inainte mediul academic romanesc sa foloseasca la traducerea termenului de corporate social responsability sintagma responsabilitate sociala corporativa spre deosebire de responsabilitate sociala corporatista.
Profesorul Hoffman a inceput prin a expune cateva chestiuni care stau la baza doctrinei corporatiste, asa cum rezulta din documentele Uniunii Europene. Prima idee e aceea ca natura nu mai exista in starea pura din imaginarul nostru colectiv - natura este in lumea moderna proprietatea cuiva, a unui singur proprietar cel mai adesea, nici macar a unei comunitati. Aerul a ramas singura resursa gratuita si universala a planetei si cateva bucati din oceanul planetar - poate de aceea protocolul de la Kyoto reglementeaza mai degraba emisiile de gaze - pentru ca alte reglementari s-ar lovi de inalienabilul si intangibilul drept al proprietatii.
Corporatismul ca doctrina a secolului XXI de aceasta data, tine de impartirea puterii tuturor participantilor corpusului social si are in centrul sau ideea parteneriatului - unde relatia dintre partile corpusului social ar trebui sa se transforme dintr-o competitie acerba intr-o competitie cu suma nula (adica toti pierd sau toti castiga). Asadar corporatismul este mai degraba un concept ce tine de o strategie institutionala care trebuie sa le permita actorilor sa coopereze si sa castige impreuna. Responsabilitatea sociala corporatista este in acest context o noua schema de concepere a capitalismului modern - ca o cooperare intre elitele cunoasterii si elitele puterii.
In continuare profesorul Hoffman s-a referit la rolul pe care trebuie sa-l aiba universitatile si institutiile educationale in acest proces. Ele trebuie sa-si orienteze cercetarea si proiectele de invatare spre oferirea de servicii, pentru ca rezultatul procesului educational sa fie in fapt formarea elitelor cunoasterii.
In societatea capitalista moderna elitele cunoasterii trebuie sa imparta puterea cu elitele politice. Si acesta ar trebui sa fie inceputul unui proiect de reforma profunda a Romaniei daca vrem sa ajungem intr-o modernitate reala, nu in una intarziata. In Romania elitele trebuie recunoscute si nu instituite (vezi teoria selectiei sociale negative a lui Eminescu). Nu trebuie sa ne propunem sa ardem etapele, nici sa ajungem din urma statele dezvoltate, strategia noastra de dezvoltare durabila trebuie sa fie crearea acestui melanj intre elita politica si elita a cunoasterii.
Profesorul Bortun a replicat ca in timp ce Europa urmareste acest deziderat la noi in tara scad bugetele de cercetare, ceea ce inseamna ca Romania alearga pe alt stadion si de asta data. Replica profesorului Hoffman a fost ca din pacate nici macar asa de buni nu suntem sa alergam pe alt stadion, noi alergam in continuare in jurul casei.
Daca noul corporatism tine de impartirea puterii atunci RSC tine de corporatie, adica de organizatie, firma, companie - de aceea vorbim de responsabilitate corporativa.
Corporatismul include responsabilitatea corporativa, un argument suplimentar fiind acela adus de Vogel (2005) ca pentru a balansa puterea dintre o corporatie si grupurile ei interesate e mai usor sa schimbi practicile corporative decat politicile publice care le guverneaza - mai ales atunci cand elita politica se supune unui singur stapan si acela nu e nici poporul si nici etica sau caracterul.
Profesorul Hoffman a inceput prin a expune cateva chestiuni care stau la baza doctrinei corporatiste, asa cum rezulta din documentele Uniunii Europene. Prima idee e aceea ca natura nu mai exista in starea pura din imaginarul nostru colectiv - natura este in lumea moderna proprietatea cuiva, a unui singur proprietar cel mai adesea, nici macar a unei comunitati. Aerul a ramas singura resursa gratuita si universala a planetei si cateva bucati din oceanul planetar - poate de aceea protocolul de la Kyoto reglementeaza mai degraba emisiile de gaze - pentru ca alte reglementari s-ar lovi de inalienabilul si intangibilul drept al proprietatii.
Corporatismul ca doctrina a secolului XXI de aceasta data, tine de impartirea puterii tuturor participantilor corpusului social si are in centrul sau ideea parteneriatului - unde relatia dintre partile corpusului social ar trebui sa se transforme dintr-o competitie acerba intr-o competitie cu suma nula (adica toti pierd sau toti castiga). Asadar corporatismul este mai degraba un concept ce tine de o strategie institutionala care trebuie sa le permita actorilor sa coopereze si sa castige impreuna. Responsabilitatea sociala corporatista este in acest context o noua schema de concepere a capitalismului modern - ca o cooperare intre elitele cunoasterii si elitele puterii.
In continuare profesorul Hoffman s-a referit la rolul pe care trebuie sa-l aiba universitatile si institutiile educationale in acest proces. Ele trebuie sa-si orienteze cercetarea si proiectele de invatare spre oferirea de servicii, pentru ca rezultatul procesului educational sa fie in fapt formarea elitelor cunoasterii.
In societatea capitalista moderna elitele cunoasterii trebuie sa imparta puterea cu elitele politice. Si acesta ar trebui sa fie inceputul unui proiect de reforma profunda a Romaniei daca vrem sa ajungem intr-o modernitate reala, nu in una intarziata. In Romania elitele trebuie recunoscute si nu instituite (vezi teoria selectiei sociale negative a lui Eminescu). Nu trebuie sa ne propunem sa ardem etapele, nici sa ajungem din urma statele dezvoltate, strategia noastra de dezvoltare durabila trebuie sa fie crearea acestui melanj intre elita politica si elita a cunoasterii.
Profesorul Bortun a replicat ca in timp ce Europa urmareste acest deziderat la noi in tara scad bugetele de cercetare, ceea ce inseamna ca Romania alearga pe alt stadion si de asta data. Replica profesorului Hoffman a fost ca din pacate nici macar asa de buni nu suntem sa alergam pe alt stadion, noi alergam in continuare in jurul casei.
Daca noul corporatism tine de impartirea puterii atunci RSC tine de corporatie, adica de organizatie, firma, companie - de aceea vorbim de responsabilitate corporativa.
Corporatismul include responsabilitatea corporativa, un argument suplimentar fiind acela adus de Vogel (2005) ca pentru a balansa puterea dintre o corporatie si grupurile ei interesate e mai usor sa schimbi practicile corporative decat politicile publice care le guverneaza - mai ales atunci cand elita politica se supune unui singur stapan si acela nu e nici poporul si nici etica sau caracterul.
vineri, 24 aprilie 2009
Cea mai mare initiativa filantropica din Romania
Ieri s-a lansat la BCU programul Biblionet - Lumea in biblioteca ta! implementat in Romania de catre IREX cu finantare de la Bill si Melinda Gates Foundation. Este cea mai mare initiativa filantropica din Romania, avand o valoare de 26,9 milioane dolari. Este vorba de programul Global Libraries al Fundatiei care se implementeaza in 13 tari concomitent. Programul se adreseaza bibliotecilor publice si nu consta doar in oferirea gratuita a unor calculatoare si a accesului gratuit la internet ci urmareste sustenabilitatea prin transformarea bibliotecii intr-un centrul de dezvoltare comunitara si a bibliotecarului intr-o persoana resursa la nivel local. (www.biblionet.ro)
Pe langa initiativa Bill si Melinda Gates Foundation, parca toate celelalte initiative "mioritice" de asa zisa responsabilitate sociala corpotativa, adica bani pesin de PR par si sunt ... apa de ploaie. Cand auzi de initiative corporative care apar pe la toate televiziunile si care se lauda cu sume ridicole de bani investiti in te miri ce initiativa comunitara - mai marcam o pista de biciclete, mai punem o pancarta sau niste semne de umbrela verde - incepi sa intelegi de ce in Romania CSR=PR.
Cred ca, cu putine exceptii din perioada interbelica - vezi familia Ratiu si casele pentru muncitori facute la Campia Turzii dupa modelul Cadbury, Romania nu are si nu a avut filantropi reali. Pentru a fi filantrop trebuie sa ai un spirit dezvoltat al cetateniei, sa-ti pese de concetateanul tau, sa stii ca nu puteti evolua tu si vecinul tau decat daca evoluati si progresati impreuna. Degeaba iti faci casa mare si-ti pui termopan si parchet laminat daca vaca paste in gradina din fata casei, closetul e in curte, iar pentru a ajunge cu jeepul de prost gust la resedinta circuli pe aceleasi drumuri desfundate si pline de noroi, iar ca sa te speli pe dinti sau pe fata trebuie sa-ti toarne cineva apa din cana, ca in casa cea mare n-ai apa la robinet.
Asta ne e greu sa intelegem noua romanilor, ca daca ii e bine unuia si celorlalti rau, nu putem merge inainte, nu progresam, nu ne dezvoltam. Doar cand mergem toti in aceeasi directie, ascendenta, putem vorbi de starea de bine. Altfel traim in evul mediu intarziat de care vorbea profesorul Bortun.
Respect pentru asemenea initiativa filantropica. Asteptam provincia...
Pe langa initiativa Bill si Melinda Gates Foundation, parca toate celelalte initiative "mioritice" de asa zisa responsabilitate sociala corpotativa, adica bani pesin de PR par si sunt ... apa de ploaie. Cand auzi de initiative corporative care apar pe la toate televiziunile si care se lauda cu sume ridicole de bani investiti in te miri ce initiativa comunitara - mai marcam o pista de biciclete, mai punem o pancarta sau niste semne de umbrela verde - incepi sa intelegi de ce in Romania CSR=PR.
Cred ca, cu putine exceptii din perioada interbelica - vezi familia Ratiu si casele pentru muncitori facute la Campia Turzii dupa modelul Cadbury, Romania nu are si nu a avut filantropi reali. Pentru a fi filantrop trebuie sa ai un spirit dezvoltat al cetateniei, sa-ti pese de concetateanul tau, sa stii ca nu puteti evolua tu si vecinul tau decat daca evoluati si progresati impreuna. Degeaba iti faci casa mare si-ti pui termopan si parchet laminat daca vaca paste in gradina din fata casei, closetul e in curte, iar pentru a ajunge cu jeepul de prost gust la resedinta circuli pe aceleasi drumuri desfundate si pline de noroi, iar ca sa te speli pe dinti sau pe fata trebuie sa-ti toarne cineva apa din cana, ca in casa cea mare n-ai apa la robinet.
Asta ne e greu sa intelegem noua romanilor, ca daca ii e bine unuia si celorlalti rau, nu putem merge inainte, nu progresam, nu ne dezvoltam. Doar cand mergem toti in aceeasi directie, ascendenta, putem vorbi de starea de bine. Altfel traim in evul mediu intarziat de care vorbea profesorul Bortun.
Respect pentru asemenea initiativa filantropica. Asteptam provincia...
marți, 21 aprilie 2009
Conferinta RSC de la SNSPA
Am folosit vacanta de Pasti pentru a ma odihni si pentru a pune ordine in ganduri. Momentul a fost prielnic si pentru a reflecta asupra conferintei de Responsabilitate Sociala Corporativa, organizata de Facultatea de Comunicare si Relatii Publice - SNSPA. Am participat la sectiunile 1, 3 si 4 si evident la discursurile tinute in plen. Am asteptat cu nerabdare si nivelul discutiilor a confirmat in cazul comunicarii tinute de prof. Adrian Paul Iliescu, care a pus in discutie intr-un mod inedit relatiia proprietari - angajati prin metafora / parabola insulei. Am remarcat comentariile prof. Dobrescu si ale lui Remus Pricopie. Ca de obicei am avut aceleasi dispute teoretice si conceptuale cu Cristi Ducu - punem RSC-ul inaintea eticii sau invers (?), o disputa care s-a cam rezolvat pe afara cu raspunsul ca RSC-ul cuprinde etica in afaceri. Dau la urma Cezarului ce e al Cezarului, profesorul Bortun si-a luat in serios rolul de gazda si din lipsa de timp a renuntat la a-si prezenta lucrarea in plen. Astept cu nerabdare sa o citesc publicata.
In alta ordine de idei, am prezentat 2 lucrari, ambele in co-autorat. Prima si "cea mai principala" a fost prezentarea unei cercetari a cerei metodologie am proiectat-o dupa teoria lui Simon Zadek, incercand sa descoperim in top 100 companii din Romania cat de prezenta si cat de dezvoltata este responsabilitatea sociala. Cercetarea de teren a fost facuta de Data Media (Mihai Andrusenco), iar prelucrarea statistica de Adriana Reveiu. Avem si un rezultat, stim in ce stadiu al modelului Zadek sunt cele mai multe companii romanesti, insa va indemn sa cumparati volumul conferintei pentru a afla amanunte si picanterii. Cea de a doua lucrare care se referea la necesitatea reglementarii in economia actuala a fost realizata impreuna cu doua studente - Andreea Olaru si Alexandra Cojocaru - o dovada ca sub o corecta indrumare studentii nostri sunt cel putin, daca nu mai destepti decat ai lor. Felicitari fetelor!
Las pentru final interventia care a avut in cazul meu un efect de epifanie, interventie pe care o sa o comentez pe larg intr-un post viitor. Este vorba de profesorul Oscar Hoffman - care ne-a explicat diferenta dintre responsabilitatea sociala corporatista si responsabilitatea sociala corporativa. Stim de ce, atunci cand ne referim la corporatii, nu mai avem voie sa spunem decat responsabilitate sociala CORPORATIVA.
In alta ordine de idei, am prezentat 2 lucrari, ambele in co-autorat. Prima si "cea mai principala" a fost prezentarea unei cercetari a cerei metodologie am proiectat-o dupa teoria lui Simon Zadek, incercand sa descoperim in top 100 companii din Romania cat de prezenta si cat de dezvoltata este responsabilitatea sociala. Cercetarea de teren a fost facuta de Data Media (Mihai Andrusenco), iar prelucrarea statistica de Adriana Reveiu. Avem si un rezultat, stim in ce stadiu al modelului Zadek sunt cele mai multe companii romanesti, insa va indemn sa cumparati volumul conferintei pentru a afla amanunte si picanterii. Cea de a doua lucrare care se referea la necesitatea reglementarii in economia actuala a fost realizata impreuna cu doua studente - Andreea Olaru si Alexandra Cojocaru - o dovada ca sub o corecta indrumare studentii nostri sunt cel putin, daca nu mai destepti decat ai lor. Felicitari fetelor!
Las pentru final interventia care a avut in cazul meu un efect de epifanie, interventie pe care o sa o comentez pe larg intr-un post viitor. Este vorba de profesorul Oscar Hoffman - care ne-a explicat diferenta dintre responsabilitatea sociala corporatista si responsabilitatea sociala corporativa. Stim de ce, atunci cand ne referim la corporatii, nu mai avem voie sa spunem decat responsabilitate sociala CORPORATIVA.
Merita citit!
Va propun un interviu excelent acordat de dl. prof Bortun. Din categoria Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita de romani; acum avem si argumentarea dictonului.
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/interviu-dumitru-bortun-traim-intr-un-ev-mediu-intarziat-4021403/
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/interviu-dumitru-bortun-traim-intr-un-ev-mediu-intarziat-4021403/
duminică, 29 martie 2009
Cate ceva despre planeta... si nu numai!
Am terminat de citit o carte care mi-a deschis ochii in domeniul protectiei mediului si nu numai. Am mai citat din ea: "Cradle to Cradle" de William McDonough si Michael Braungart, aparuta in 2002 la New York: North Point Press. Am un stil de citire si invatare pragmatic - studentii de la cursul meu de formare profesionala stiu ce inseamna :) - si in timp ce citesc o carte nu pot sa ma opresc din a-mi imagina cum ar arata puse in practica multe dintre ideile, conceptiile sau teoriile care-mi trec prin fata ochilor. Desi este o carte clasica a domeniului, pot sa pun pariu ca nici unul dintre activistii romani in domeniul mediului nu a pus vreodata mana pe ea. Un om care citeste aceasta carte, are, din momentul in care o termina, un alt discurs referitor la protectia mediului, planeta, viata pe care o traim, calitatea acesteia si grija fata de sanatatea noastra. Organizatiile de mediu din Romania sunt formate din activisti tineri, ceea ce nu e rau. Este insa superficial si neconstructiv. Asa cum am mai spus, energia tineretii este importanta, insa ea trebuie dublata de experienta celor care canalizeaza acea energie in directia care trebuie. Degeaba ne agitam pentru Delta, Mare sau Rosia Montana daca dincolo de agitatia entuziasta nu putem construi nimic... de cele mai multe ori pentru ca realmente NU STIM. McDonough este arhitect iar Braungart chimist. Melanjul dintre ei doi a dat nastere unor fabrici care nu polueaza desi realizeaza compusi chimici industriali, a dat nastere unor designuri de cladiri care se integreaza in mediu - nu ies ostentativ in fata, nu deranjeaza; in timp ce calitatea vietii persoanelor care lucreaza acolo a crescut iar costurile de intretinere au scazut simtitor. Totul e o chestiune de design si filosofie, spun cei doi. Cand pornesti de la inceput cu principul ca produsul pe care il faci trebuie sa fie cu zero compusi chimici daunatori si, in plus, sa se degradeze natural dupa folosire, altfel arata modul in care iti planifici activitatea si obtii satisfactia muncii. Cine ar trebui sa studieze aceasta carte, well...let's see..lista e enorma: oficiali ministeriali, studenti de la marketing, arhitectura, chimie, fizica, activisti, cetateni de rand, autoritati locale...ce mai toata lumea de la sate si orase. As face cartea aceasta manual spre lecturare obligatorie la orele de educatie civica, pentru ca as da miez in acest fel conceptului steril de cetatenie, altruism, corectitudine si iubire de aproapele. As incheia folosind cuvintele lui Hildegrd von Bingen, motto al cartii: "Glance at the sun/ See the moon and the stars/ Gaze at the beauty of earth's greenings. Now, think."
vineri, 6 martie 2009
Puricele și elefantul!
Acesta este titlul unei lucrări scrise de către Charles Handy "The Elephant and the Flea", unul dintre cei mai cunoscuți psihologi organizaționali, teoreticieni în domeniul schimbării organizaționale și managementului. Am adus acest titlu în discuție, inspirată fiind de blogul colegului Cristian Ducu - și postarea lui despre cărți din domeniul CSR pe care nu le recomandă. Eu recomand cu căldura cartea lui Handy, probabil una dintre primele lucrări care a anticipat căderea marilor corporații adică „elefanții” și transformarea lor în condițiile dispariției monopolurilor, oligopolurilor și creșterii concurenței - concomitent cu transformarea individului ”puricele” din organizational man în altceva, într/un creativ cultural, conștient de sine și de dezvoltarea personală și profesională posibilă dincolo de oportunitățile corporative. Credeam până de curând că au fost puțini avocați în favoarea tranformării corporative de la prima facie - shareholderi (adică primatul acționariatului) către paradigma propusă de Ed Freeman, a stakeholderilor unde acționarii sunt primus inter pares, insa am descoperit cartea lui Post și Preston ”Redefining the Corporation” care susține cu argumente cât se poate de solide această necesară transformare.
Din păcate mă alătur lui Cristi în a deplânge faptul că nu prea avem ce citi ca literatură românească în domeniu, poate cu o singură excepție, cartea colegului Liviu Voinea ”Corporațiile transnaționale și capitalismul global” apărută la Polirom, o carte apropiată mai degrabă de economic, însă bine documentată și cu exemple românești. Titlul postului nu reflectă așadar doar relația angajat corporație ci și producția intelectuală autohtonă versus cea occidentală în domeniul CSR. Să sperăm că noile generații ne vor ajuta să acoperim deficitul de publicații, asta după ce o sa iasă cu bine din spălarea de creiere și vor înțelege că PR nu e același lucru cu CSR.
Din păcate mă alătur lui Cristi în a deplânge faptul că nu prea avem ce citi ca literatură românească în domeniu, poate cu o singură excepție, cartea colegului Liviu Voinea ”Corporațiile transnaționale și capitalismul global” apărută la Polirom, o carte apropiată mai degrabă de economic, însă bine documentată și cu exemple românești. Titlul postului nu reflectă așadar doar relația angajat corporație ci și producția intelectuală autohtonă versus cea occidentală în domeniul CSR. Să sperăm că noile generații ne vor ajuta să acoperim deficitul de publicații, asta după ce o sa iasă cu bine din spălarea de creiere și vor înțelege că PR nu e același lucru cu CSR.
luni, 23 februarie 2009
Les clementines - un proiect despre satisfactia muncii
Am citit un post pe blogul Alexandrei Zbuchea despre trei studente din SNSPA - FCRP (banuiesc!) care participa la un concurs de proiecte - o idee de campanie care poate implica o banca in proiecte de CSR (CITIZEN ACT III). Fetele (Nicoleta Anton, Sabina Baciu, Roxana Beicu) si-au ales o tema foarte incitanta, mai ales in Romania, unde acest tip de chestiune este inca "in the making": echilibrul munca-viata privata. Dupa dureroasa experienta a unei angajate dintr-o companie multinationala care a murit de extenuare, poate si pe fondul unor probleme de sanatate innascute, problema echilibrului munca - viata privata a impanzit prima pagina a ziarelor si tabloidelor romanesti, insa dezbaterea a fost extrem de superficiala - asa cum ne-am obisnuit in tara specialistilor media din televiziunile - butic. Work-life balance este parte a modului in care conduci o companie, se refera la perceptia si administrare relatiei cu cel mai important stakeholder al corporatiei: angajatii. Succes fetelor! Sper ca dezbaterea pe care o generati sa fie una realista de aceasta data, ca analiza voastra sa fie una pertinenta si ca rezultatele voastre sa schimbe opinii si mentalitati corporative.
marți, 17 februarie 2009
Un speaker mai mult decat motivator
Unul dintre cele mai bune discursuri pe care le-am auzit si care indeamna oamenii la recastigarea moralitatii si intelepciune. Sunt de acord cu tot ce sustine Barry Schwartz si, in plus, accentuez ideea ca nu mai multe cursuri de etica ne vor face mai morali, nu mai multi responsabili cu etica si complianta vor creste responsabilitatea sociala a corporatiilor ci construirea unor culturi organizationale care recompenseaza moralitatea si liderii cu caracter.
Excelent speech!
http://www.ted.com/talks/barry_schwartz_on_our_loss_of_wisdom.html
Excelent speech!
http://www.ted.com/talks/barry_schwartz_on_our_loss_of_wisdom.html
duminică, 15 februarie 2009
La Rosia Montana rezbelul intra in linie dreapta!
Am citit un articol in Evenimentul Zilei, articol a carui adresa web este: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/839684/Canadienii-nu-renunta-la-aurul-romanesc--/. Apoi m-am uitat si pe comentarii. Cei mai multi dintre concetatenii nostri au opinii doar despre chestiuni care sunt mizilicuri in toata povestea: cine cui da spaga, care cetatean vinde sau nu casa catre Rosia Montana Gold Corporation, vai ce bine vor locui satenii in noul cartier ...aiureli. Problema pe care trebuie sa si-o puna opinia pubica din Romania este daca dorim ca la finalul celor 20 de ani de exploatarea a aurului prin folosirea cianurilor, sa avem in inima Ardealului mii de tone de deseuri toxice in locul unor munti. Asta e tot. E simplu. Sunt acele tone de deseuri toxice mostenirea pe care ne dorim sa o lasam generatiilor viitoare? Daca da, atunci e simplu: sa dam certificatele de mediu si sa lasam compania sa toace si sa scormoneasca solul in cautare de aur. Daca nu vrem asta, atunci trebuie sa facem lobby la cei pe care i-am votat ca acestia sa voteze la randul lor legea care interzice folosirea cianurilor in activitatea miniera. Atunci RMGC nu va mai avea obiectul muncii. Si nici multe dintre companiile romanesti care, mai obscure, ne otravesc in continuare. Pe mine ca cetatean nu ma intereseaza ce reglementari respecta compania miniera Gabriel Resources si filiala ei romaneasca Rosia Montana Gold Corporation. Nici o reglementare din lume nu ne asigura ca la finalul activitatii companiei nu o sa ramanem cu mii de tone de deseuri miniere si halde de steril pline de cianuri, ca muntii si padurile nu vor fi rase de pe fata pamantului. Nu ma intereseaza nici cati bani pierde compania, in afaceri exista riscuri. Uneori castigi, alteori pierzi. Resping si argumente care ne spun ca la Rosia Montana si de fapt in tot patrulaterul aurului din Ardeal exista deja poluare si halde de steril pline de cianuri lasate de Minvest Deva si deci ce mai conteaza altele noi. Conteaza! Fiecare kilogram de cianuri adaugate la un dezastru ecologic deja existent se aduna... nu se scade. Hai sa facem curat mai intai si apoi, cand se va descoperi alta metoda de extractie a aurului si cand nu vom avea de mutilat sau de otravit o zona intreaga poate vom decide sa-l exploatam. Pana atunci insa, sa incercam sa nu stricam si mai mult ceea ce e deja stricat. Nu avem voie sa facem asta generatiilor viitoare. Planeta nu e a noastra, e doar un imprumut de la cei care o sa vina. Putem trai fara aur, nu putem trai insa fara ape curate, fara paduri si intr-un peisaj selenar. Va indemn sa va opuneti prin toate mijloacele masinariei publicitare si argumentelor propuse de RMGC. Si sa faceti tot lobby-ul posibil pentru a stopa aceasta companie sa opereze vreodata in Romania. Actionarii iau banii luati din vanzarea aurului si pleaca... noua ne ramane otrava. Schimbul nu e echitabil. Tara e inca locuita de romani... stiu ca suna patetic, insa e un adevar incontestabil. Hai sa facem din salvarea Rosiei Montana un proiect national de solidaritate, intre noi - romanii de azi si cei care va sa vina. Jos cianurile din minerit!
luni, 26 ianuarie 2009
British humor sau cum poate criza economica sa fie funny
Atasez un link semnalat cu ceva vreme in urma de colegul Alex Carlan. Cine spunea ca nu se poate rade de bancheri? Si b), cum se face ca scenaristii de comedie au vazut criza venind si guvernele nu? In plus, se explica extrem de coerent si ironic de unde a pornit criza imobiliara americana si de ce Europa si restul lumii o s-o incaseze in aceeasi masura... Enjoy fiidca daca nu putem sa-i dam jos pe bancheri si pe speculantii la bursa, daca nu putem darama bursele pana la ultima piatra, macar putem sa radem de ei si sa-i aratam cu degetul.
Asadar mergeti la: http://www.brasschecktv.com/page/187.html LOL!!!
Asadar mergeti la: http://www.brasschecktv.com/page/187.html LOL!!!
miercuri, 14 ianuarie 2009
Conferinta RSC la SNSPA
Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (FCRP) din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA)
Vă invită să participaţi la conferinţa:
„Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă”
care va avea loc pe 10 aprilie 2009, în Bucureşti.
Pe plan internaţional, responsabilitatea socială a corporaţiilor (RSC) a devenit subiect al cercetării ştiinţifice încă din anii 1940, a evoluat apoi ca o consecinţă a mişcărilor pentru drepturi (anii ’60) şi s-a extins ca urmare a crizei statului bunăstării generale, manifestată tot mai vizibil începând cu primul “şoc al petrolului” (1973-1974). O dată cu intrarea societăţilor occidentale în era post-industrială, guvernele se văd presate să-şi reducă implicarea în activităţile de protecţie socială şi să-şi re-definească filosofia privind acordarea acesteia. “Spaţiul liber” care a rezultat a fost ocupat tot mai mult de activităţile corporaţiilor, care au aici o oportunitate favorabilă pentru a-şi legitima noul status – acela de “subiect al istoriei” în era globalizării.
Actuala criză economico-financiară ne arată că o colaborare între cele două dimensiuni ale societăţii este totuşi posibilă, punctual, pentru ieşirea din situaţii limită. De aceea, problema pe care ne propunem să o explorăm în cadrul conferinţei cu tema “Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă” este dacă această colaborare poate fi extinsă şi în “perioade de pace”. De asemenea, conferinţa se doreşte un spaţiu de lansare a unor întrebări precum: Există compatibilitate între interesele de business ale corporaţiilor multinaţionale şi dezvoltarea durabilă a ţărilor-gazdă? Dar între aceste interese şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale? Care ar putea fi modalităţile prin care politica de RSC ar contribui la dezvoltarea durabilă a unei societăţi? E necesar un cadru legal în acest sens? Ce ar trebui să reglementeze acest cadru legal? Există studii de caz în România care să ne arate implicarea corporativă în dezvoltarea durabilă a unei comunităţi? Există cazuri de management sustenabil al companiilor? Cu ce efecte? În România există strategii sectoriale de dezvoltare durabilă care ar putea fi implementate cu aportul unor corporaţii responsabile?
Aşadar, autorii sunt încurajaţi să vină cu lucrări care se încadrează în această temă generoasă, lucrări centrate pe analize, modele teoretice sau studii de caz care privesc exclusiv politica de responsabilitate socială a corporaţiilor din România şi dezvoltarea durabilă a României.
Date importante:
- 31 ianuarie 2009: trimiterea rezumatului lucrării în limba română;
- 15 februarie 2009: comunicarea din partea organizatorilor referitoare la acceptarea rezumatului;
- 15 martie 2009: comunicarea din partea organizatorilor referitoare la programul conferinţei;
- 1 aprilie 2009: Trimiterea lucrării în formă finală, împreună cu un rezumat în limba engleză şi cinci cuvinte-cheie.
Rezumatul în limba română va avea maxim 600 de cuvinte şi va fi trimis în format electronic, MS Word, la adresa de e-mail: rsc@comunicare.ro This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it . Autorii trebuie să menţioneze numele complet, afilierea, adresa instituţiei pe care o reprezintă, adresa de email, numere de telefon şi fax ale tuturor autorilor şi indicarea persoanei de contact (unul dintre autori).
Conferinţa "Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă" este organizată în cadrul programului de cercetare multianual „Studiu privind tranformarea politicilor de responsabilitate socială corporativă în pârghii ale dezvoltării durabile a României” – RSC.DDR.2010, contractat cu ANCS sub contractul nr. 91030/2007.Toate lucrările acceptate vor fi publicate într-un volum editat din fondurile grantului de cercetare RSC.DDR.2010.Criteriile de redactare ale lucrărilor finale vor fi făcute publice în curând pe site-ul conferinţei.
Pentru orice alte informaţii o puteţi contacta pe Camelia Bucuroaia, la tel. +4021 318 08 81; fax: +4021 224 24 33; mobil: +40753 084 025; e-mail: camelia.bucuroaia@comunicare.ro
Vă invită să participaţi la conferinţa:
„Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă”
care va avea loc pe 10 aprilie 2009, în Bucureşti.
Pe plan internaţional, responsabilitatea socială a corporaţiilor (RSC) a devenit subiect al cercetării ştiinţifice încă din anii 1940, a evoluat apoi ca o consecinţă a mişcărilor pentru drepturi (anii ’60) şi s-a extins ca urmare a crizei statului bunăstării generale, manifestată tot mai vizibil începând cu primul “şoc al petrolului” (1973-1974). O dată cu intrarea societăţilor occidentale în era post-industrială, guvernele se văd presate să-şi reducă implicarea în activităţile de protecţie socială şi să-şi re-definească filosofia privind acordarea acesteia. “Spaţiul liber” care a rezultat a fost ocupat tot mai mult de activităţile corporaţiilor, care au aici o oportunitate favorabilă pentru a-şi legitima noul status – acela de “subiect al istoriei” în era globalizării.
Actuala criză economico-financiară ne arată că o colaborare între cele două dimensiuni ale societăţii este totuşi posibilă, punctual, pentru ieşirea din situaţii limită. De aceea, problema pe care ne propunem să o explorăm în cadrul conferinţei cu tema “Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă” este dacă această colaborare poate fi extinsă şi în “perioade de pace”. De asemenea, conferinţa se doreşte un spaţiu de lansare a unor întrebări precum: Există compatibilitate între interesele de business ale corporaţiilor multinaţionale şi dezvoltarea durabilă a ţărilor-gazdă? Dar între aceste interese şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale? Care ar putea fi modalităţile prin care politica de RSC ar contribui la dezvoltarea durabilă a unei societăţi? E necesar un cadru legal în acest sens? Ce ar trebui să reglementeze acest cadru legal? Există studii de caz în România care să ne arate implicarea corporativă în dezvoltarea durabilă a unei comunităţi? Există cazuri de management sustenabil al companiilor? Cu ce efecte? În România există strategii sectoriale de dezvoltare durabilă care ar putea fi implementate cu aportul unor corporaţii responsabile?
Aşadar, autorii sunt încurajaţi să vină cu lucrări care se încadrează în această temă generoasă, lucrări centrate pe analize, modele teoretice sau studii de caz care privesc exclusiv politica de responsabilitate socială a corporaţiilor din România şi dezvoltarea durabilă a României.
Date importante:
- 31 ianuarie 2009: trimiterea rezumatului lucrării în limba română;
- 15 februarie 2009: comunicarea din partea organizatorilor referitoare la acceptarea rezumatului;
- 15 martie 2009: comunicarea din partea organizatorilor referitoare la programul conferinţei;
- 1 aprilie 2009: Trimiterea lucrării în formă finală, împreună cu un rezumat în limba engleză şi cinci cuvinte-cheie.
Rezumatul în limba română va avea maxim 600 de cuvinte şi va fi trimis în format electronic, MS Word, la adresa de e-mail: rsc@comunicare.ro This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it . Autorii trebuie să menţioneze numele complet, afilierea, adresa instituţiei pe care o reprezintă, adresa de email, numere de telefon şi fax ale tuturor autorilor şi indicarea persoanei de contact (unul dintre autori).
Conferinţa "Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă" este organizată în cadrul programului de cercetare multianual „Studiu privind tranformarea politicilor de responsabilitate socială corporativă în pârghii ale dezvoltării durabile a României” – RSC.DDR.2010, contractat cu ANCS sub contractul nr. 91030/2007.Toate lucrările acceptate vor fi publicate într-un volum editat din fondurile grantului de cercetare RSC.DDR.2010.Criteriile de redactare ale lucrărilor finale vor fi făcute publice în curând pe site-ul conferinţei.
Pentru orice alte informaţii o puteţi contacta pe Camelia Bucuroaia, la tel. +4021 318 08 81; fax: +4021 224 24 33; mobil: +40753 084 025; e-mail: camelia.bucuroaia@comunicare.ro
duminică, 4 ianuarie 2009
CSR în 2009
Am auzit repetându-se aproape cu obstinaţie la conferinţele la care am participat anul trecut o întrebare adresată în egală măsură de mediul ONG şi de consultanţi: ce o să se întâmple cu CSR-ul în anul 2009. Desigur, colegii mei din ONG-uri sau companii de media sau PR se refereau la bugetele destinate acţiunilor filantropice şi cei mai mulţi plusau, afirmând că abia într-un an de criză se va vedea cine e cu adevatat "CSR committed", în sensul că doar aceia care vor da bani în continuare iniţiativelor caritabile vor trebui să primească eticheta si patalamaua de "adevăraţi". Restul companiilor sunt doar nişte măscărici prefăcuţi ar fi fost concluzia. Ei bine, eu nu împărtăşesc acest punct de vedere. Cred că atât în perioade de criză cât şi în perioade de prosperitate, companiile au o singură datorie şi anume a se asigura că modul în care fac afaceri aduce satisfacţie stakeholderilor lor. Şi poate stârni vâlvă, însă sunt de acord cu Milton Friedman că e de datoria companiilor să facă profit, însă aş adăuga că profitul nu înseamnă neaparat dividende mai mari pentru acţionari sau bonusuri mai mari pentru top management şi că acest profit nu trebuie făcut în orice condiţii. Profitul companiei trebuie să se resimtă în tot "lanţul trofic". În bonusuri sau salarii mai mari pentru toţi angajaţii, în condiţii mai bune de muncă, în investiţii pentru tehnologii nepoluante, în iniţiative comunitare sau pentru dezvoltare locală. CSR-ul unei companii nu se opreşte la modul în care se fac banii ci şi la modul în care se împarte profitul. E asta marxism? Da, ar spune înfocaţii suporteri ai neoliberalismului.Eu spun nu, eu numesc asta CSR. Deci, cum va fi CSR-ul în 2009? La fel pentru cei care au introdus practicile de CSR în modul în care fac business; mai puţini bani pentru iniţiative filantropice; salarii mai mici pentru angajaţi şi dividende la fel de mari sau mai mari pentru acţionari - mai ales în cazul companiilor multinaţionale. Un an interesant!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)