Dacă nu ai un plan, vei fi mereu parte a planurilor altora. Vă invit să dezbatem opțiuni pentru direcția în care dezvoltăm țara, cum vom conta ca elită românească în Europa și în lume și, mai ales, cum putem investi în viitorul nostru pentru ca revoluția tehnologiei să ne includă în istorie drept câștigători.
Planul pentru viitorul României
Va trebui ca noi: partidele, societatea, organizațiile, companiile, cetățenii să împingem lucrurile spre acel viitor, care să ne ofere siguranță și o bunăstare minimală. Să ne dezvoltăm națiunea cu responsabilitate și curaj, să oferim oportunitatea tinerilor ca să-și construiască o existență decentă aici, la ei în țară.
duminică, 29 martie 2009
Cate ceva despre planeta... si nu numai!
Am terminat de citit o carte care mi-a deschis ochii in domeniul protectiei mediului si nu numai. Am mai citat din ea: "Cradle to Cradle" de William McDonough si Michael Braungart, aparuta in 2002 la New York: North Point Press. Am un stil de citire si invatare pragmatic - studentii de la cursul meu de formare profesionala stiu ce inseamna :) - si in timp ce citesc o carte nu pot sa ma opresc din a-mi imagina cum ar arata puse in practica multe dintre ideile, conceptiile sau teoriile care-mi trec prin fata ochilor. Desi este o carte clasica a domeniului, pot sa pun pariu ca nici unul dintre activistii romani in domeniul mediului nu a pus vreodata mana pe ea. Un om care citeste aceasta carte, are, din momentul in care o termina, un alt discurs referitor la protectia mediului, planeta, viata pe care o traim, calitatea acesteia si grija fata de sanatatea noastra. Organizatiile de mediu din Romania sunt formate din activisti tineri, ceea ce nu e rau. Este insa superficial si neconstructiv. Asa cum am mai spus, energia tineretii este importanta, insa ea trebuie dublata de experienta celor care canalizeaza acea energie in directia care trebuie. Degeaba ne agitam pentru Delta, Mare sau Rosia Montana daca dincolo de agitatia entuziasta nu putem construi nimic... de cele mai multe ori pentru ca realmente NU STIM. McDonough este arhitect iar Braungart chimist. Melanjul dintre ei doi a dat nastere unor fabrici care nu polueaza desi realizeaza compusi chimici industriali, a dat nastere unor designuri de cladiri care se integreaza in mediu - nu ies ostentativ in fata, nu deranjeaza; in timp ce calitatea vietii persoanelor care lucreaza acolo a crescut iar costurile de intretinere au scazut simtitor. Totul e o chestiune de design si filosofie, spun cei doi. Cand pornesti de la inceput cu principul ca produsul pe care il faci trebuie sa fie cu zero compusi chimici daunatori si, in plus, sa se degradeze natural dupa folosire, altfel arata modul in care iti planifici activitatea si obtii satisfactia muncii. Cine ar trebui sa studieze aceasta carte, well...let's see..lista e enorma: oficiali ministeriali, studenti de la marketing, arhitectura, chimie, fizica, activisti, cetateni de rand, autoritati locale...ce mai toata lumea de la sate si orase. As face cartea aceasta manual spre lecturare obligatorie la orele de educatie civica, pentru ca as da miez in acest fel conceptului steril de cetatenie, altruism, corectitudine si iubire de aproapele. As incheia folosind cuvintele lui Hildegrd von Bingen, motto al cartii: "Glance at the sun/ See the moon and the stars/ Gaze at the beauty of earth's greenings. Now, think."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu