Am fost in weekendul trecut sa prezint impreuna cu profesorul Bortun o lucrare scrisa in co-autorat la CRASSH in Cambridge. Tema seminarului a fost relatia dintre corporatii si saracie, pornind de la teoria lui Prahalad - Bottom of Pyramid (BOP). Ideea lui Prahalad si Hammond, co-autori ai teoriei, este ca firmele pot face profit daca se adreseaza cu strategii bine alese (tinand cont de variabilele: produse, calitate, nevoi, cultura) imenselor piete formate din saracii planetei. Este bine-cunoscut in literatura de specialitate cazul Hindustan Lever (parte a gigantului corporativ Unilever) care a luat hotararea de a produce marfuri speciale pentru India, la o calitate aproximativ echivalenta cu ceea ce facea pana atunci, insa din ingrediente locale si mai ieftin.
Lucrarea noastra le-a propus participantilor la conferinta sa se uite la saracie din perspectiva culturala si studiul de caz a fost acela al saraciei structurale a tiganilor/romilor din Romania. In curand lucrarea noastra va fi postata pe site-ul CRASSH pentru a fi citita si de cei interesati din Romania.
Cambridge-ul ramane orasul universitar pe care il prefer. Am stat intr-un Starbucks dintr-o librarie lucrand la prezentarea pentru a doua zi si m-a impresionat civilitatea oamenilor - studenti, profesori sau turisti isi sorbeau cafeaua in liniste, oamenii lucrau la laptopuri, internetul era cu acces gratuit, era o zumzaiala creatoare; nimeni nu vorbea tare la telefon, nu injura sau nu avea soneria data la maxim. In plus, lipsa totala de manele. In centrul orasului e zona pietonala si pentru biciclisti - ce mai, raiul academic pe pamant :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu