Cate ceva despre planeta... si nu numai!

Am terminat de citit o carte care mi-a deschis ochii in domeniul protectiei mediului si nu numai. Am mai citat din ea: "Cradle to Cradle" de William McDonough si Michael Braungart, aparuta in 2002 la New York: North Point Press. Am un stil de citire si invatare pragmatic - studentii de la cursul meu de formare profesionala stiu ce inseamna :) - si in timp ce citesc o carte nu pot sa ma opresc din a-mi imagina cum ar arata puse in practica multe dintre ideile, conceptiile sau teoriile care-mi trec prin fata ochilor. Desi este o carte clasica a domeniului, pot sa pun pariu ca nici unul dintre activistii romani in domeniul mediului nu a pus vreodata mana pe ea. Un om care citeste aceasta carte, are, din momentul in care o termina, un alt discurs referitor la protectia mediului, planeta, viata pe care o traim, calitatea acesteia si grija fata de sanatatea noastra. Organizatiile de mediu din Romania sunt formate din activisti tineri, ceea ce nu e rau. Este insa superficial si neconstructiv. Asa cum am mai spus, energia tineretii este importanta, insa ea trebuie dublata de experienta celor care canalizeaza acea energie in directia care trebuie. Degeaba ne agitam pentru Delta, Mare sau Rosia Montana daca dincolo de agitatia entuziasta nu putem construi nimic... de cele mai multe ori pentru ca realmente NU STIM. McDonough este arhitect iar Braungart chimist. Melanjul dintre ei doi a dat nastere unor fabrici care nu polueaza desi realizeaza compusi chimici industriali, a dat nastere unor designuri de cladiri care se integreaza in mediu - nu ies ostentativ in fata, nu deranjeaza; in timp ce calitatea vietii persoanelor care lucreaza acolo a crescut iar costurile de intretinere au scazut simtitor. Totul e o chestiune de design si filosofie, spun cei doi. Cand pornesti de la inceput cu principul ca produsul pe care il faci trebuie sa fie cu zero compusi chimici daunatori si, in plus, sa se degradeze natural dupa folosire, altfel arata modul in care iti planifici activitatea si obtii satisfactia muncii. Cine ar trebui sa studieze aceasta carte, well...let's see..lista e enorma: oficiali ministeriali, studenti de la marketing, arhitectura, chimie, fizica, activisti, cetateni de rand, autoritati locale...ce mai toata lumea de la sate si orase. As face cartea aceasta manual spre lecturare obligatorie la orele de educatie civica, pentru ca as da miez in acest fel conceptului steril de cetatenie, altruism, corectitudine si iubire de aproapele. As incheia folosind cuvintele lui Hildegrd von Bingen, motto al cartii: "Glance at the sun/ See the moon and the stars/ Gaze at the beauty of earth's greenings. Now, think."

Puricele și elefantul!

Acesta este titlul unei lucrări scrise de către Charles Handy "The Elephant and the Flea", unul dintre cei mai cunoscuți psihologi organizaționali, teoreticieni în domeniul schimbării organizaționale și managementului. Am adus acest titlu în discuție, inspirată fiind de blogul colegului Cristian Ducu - și postarea lui despre cărți din domeniul CSR pe care nu le recomandă. Eu recomand cu căldura cartea lui Handy, probabil una dintre primele lucrări care a anticipat căderea marilor corporații adică „elefanții” și transformarea lor în condițiile dispariției monopolurilor, oligopolurilor și creșterii concurenței - concomitent cu transformarea individului ”puricele” din organizational man în altceva, într/un creativ cultural, conștient de sine și de dezvoltarea personală și profesională posibilă dincolo de oportunitățile corporative. Credeam până de curând că au fost puțini avocați în favoarea tranformării corporative de la prima facie - shareholderi (adică primatul acționariatului) către paradigma propusă de Ed Freeman, a stakeholderilor unde acționarii sunt primus inter pares, insa am descoperit cartea lui Post și Preston ”Redefining the Corporation” care susține cu argumente cât se poate de solide această necesară transformare.
Din păcate mă alătur lui Cristi în a deplânge faptul că nu prea avem ce citi ca literatură românească în domeniu, poate cu o singură excepție, cartea colegului Liviu Voinea ”Corporațiile transnaționale și capitalismul global” apărută la Polirom, o carte apropiată mai degrabă de economic, însă bine documentată și cu exemple românești. Titlul postului nu reflectă așadar doar relația angajat corporație ci și producția intelectuală autohtonă versus cea occidentală în domeniul CSR. Să sperăm că noile generații ne vor ajuta să acoperim deficitul de publicații, asta după ce o sa iasă cu bine din spălarea de creiere și vor înțelege că PR nu e același lucru cu CSR.