Cei care mă cunosc știu despre mine că sunt puțin feministă. Nu mă situez la extrema: suntem egale cu bărbații ci în viziunea: bărbații și femeile sunt complementari și ambele genuri trebuie să aibă create în societate șanse egale pentru dezvoltare și atingerea maximului potențial. Nu cred că există roluri prestabilite pentru femei și bărbați și dacă unii sau alții decid să aibă un drum în viață care este anti/mainstream, sunt alături de lupta pentru șanse egale. Mai cred că e de datoria tuturor ca să luptăm pentru o societate în care femeile în top management sau cele care intră în politică trebuie să fie o situație normală și nu una sporadică. În fine, cred că femeile și bărbații trebuie să fie plătiți egal în poziții similare.
Mă situez pe o poziție extremă însă atunci când observ încălcări flagrante ale dreptului de auto-determinare al femeii. Când femeia e obligată de societate sau de sistemul politico-religios să fie cetățean de rangul 2 sau 3, să nu dispună cum dorește de corpul său - să fie considerată utilă exclusiv datorită rolului reproducător sau de îngrijire a familiei. Mă deranjează profund și orice exercitare arbitrară a puterii bărbaților - de la iluzii fine până la viol.
Acestea fiind spuse as dori să vă atrag atenția asupra a 2 filme, unul documentar și unul o prezentare făcută la TED. În cazul prezentării lui Bunker Roy http://www.ted.com/talks/lang/en/bunker_roy.html, vedem rolul femeilor în aducerea tehnologiei în comunitățile sub-dezvoltate, modul în care femei analfabete comunică dincolo de cultură, învață în ciuda vârstei și manevrează tehnologie în același mod firesc în care fac de mâncare sau își îngrijesc copiii. De fapt Bunker Roy chiar spune la un moment dat că dezvoltarea tehnologiei este posibilă în comunitățile vulnerabile doar datorită femeilor și în ciuda intervenției bărbaților.
Un alt film, de data asta un documentar care merge înspre aceeași idee - dezvoltarea datorită implicării femeilor este prezentat pe larg în: Fotbalistele din Anzi: http://www.arte.tv/fr/2493052,CmC=2479296.html. Am fost fascinată de modul în care aceste sportive merg pe jos și 16 km pentru a juca un meci de fotbal, joacă în fuste, au devenit o voce a comunității și sunt respectate de soți și autorități. Îți trebuie o minte progresistă în mod real - o vizune a dezvoltării prin educație a la Freire ca să vezi potențialul unei asemenea intervenții.
E un moment bun vacanța care vine pentru a vedea cele 2 filme. Și e de asemenea un prilej bun pentru a ne uita, noi femeile, la rolul pe care-l jucăm în dezvoltarea societății în care trăim - începând de la cum ne educăm copii până la șansele de dezvoltare pe care ni le refuzăm pentru că totul pare prea greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu