A trecut si vremea tezei...

Am trecut si pragul sustinerii tezei de doctorat. Curat un prag, pentru ca, asa cum spunea profesorul Dobrescu, teza si sustinerea ei, apoi primirea titlului de doctor marcheaza o treapta superioara, cu impact in dezvoltarea si formarea ta academica. Te defineste ca orientare teoretica, ca intelectual. Am stat 5 ani ca sa desavarsesc lucrarea si chiar si acum cand o citesc mai gasesc cate o fraza pe care as fi putut sa o scriu altfel, o dublare de litere pe alocuri.
Pentru cei care se intreaba in ca consta sustinerea tezei de doctorat, ordinea lucrurilor (canonul) e destul de simpla - se face prezentarea de catre doctorand, se citesc documentele pregatite de referenti si coordonator (pentru fiecare candidat exista un referent din propria universitate si doi din alte universitati). Referentii pot avea intrebari de clarificare pentru candidat la care se raspunde pe loc. Apoi comisia de examinare se retrage pentru deliberare, la intoarcerea in sala se citeste un document prin care se acorda titlul de doctor si calificativul relevant - care in Romania e bine si foarte bine. Destul de lipsit de ceremonie dupa parerea mea fata de universitati din afara unde titlul se poate acorda: cum laudae, summum cum laudae sau magna cum laudae. Parca suna altfel, nu? Apoi, ca la o ceremonie de Oscar, doctorandul poate multumi pentru sprijin, pentru titlu, pentru aprecierile primite.

Eu le-am multumit coordonatorilor (profesorii Dobrescu si Mihailescu) pentru ca si-au asumat sa coordoneze o teza cu subiect de pionierat in Romania, pe o tema controversata si intr-un sub-domeniu care-si face loc abia acum in randul disciplinelor de studiu la nivel universitar - responsabilitatea sociala a corporatiilor. Le-am multumit referentilor  (dna. Adela Rogojinaru - Universitatea Bucuresti,  dl. Vasile Macoviciuc - ASE,  dl. Dumitru Bortun  - SNSPA) pentru rabdarea de a fi citit o lucrare atat de voluminoasa, dar in special i-am multumit profesorului Bortun pentru ca a fost mentorul meu intr-ale RSC-ului. In fine, le-am multumit membrilor familei mele pentru ca au sacrificat weekenduri si au facut liniste sau m-au impins de la spate sa trec la scris, constienti la fel de mult ca si mine ca e nevoie de energie si suport ca duci la bun sfarsit un asemenea proiect.

M-a bucurat sa vad in sala colegi profesori, stundeti si prieteni - e bine sa stii ca celorlalti le pasa, ca nu predici in desert si ca tema suscita interes. E bine sa stii ca poti aglutina o comunitate academica in jurul unui subiect asa de fierbinte.

Mai urmeaza ca Ministerul Educatiei sa-si dea acordul si sa elibereze patalamaua oficiala.

Mai am de facut o precizare. Am fost norocoasa sa pot scrie o teza de doctorat pe un subiect care chiar ma intereseaza, care ma preocupa si care-mi pune energiile pozitive in miscare. Nu doar scriu despre asta in mediul academic, promovez RSC-ul in mediul business, imping spre activism civic ONG-urile, studentii si incerc sa am un stil de viata care respecta dreptul generatiilor viitoare de a gasi pe pamant un mediu propice pentru a trai confortabil. Am consonante cognitive si afective cu tema, cred in responsabilizarea mediului de afaceri si in capacitatea umana de a forma o societate mai buna. A vorbi despre asta mi-a dat energia sa ma asez in fiecare zi la masa si sa-mi astern gandurile, sa gasesc autorii cei mai relevanti, sa ma ridic in fata altora si sa-mi sustin punctele de vedere.

Si, asa cum spuneam in finalul tezei: "Poate că o lucrare ca aceasta se va materializa în viitor nu doar într-o analiză transversală a unui fenomen, utilă doar mediului academic, ci, în spiritul sociologiei militans, va fi promovată pentru a avea impact asupra modului în care educăm viitorii angajaţi ai companiilor româneşti, viitorii manageri sau viitorii politicieni, astfel încât să construim o cultură a responsabilităţii pentru binele nostru comun."