Rosia Montana - e posibila dezvoltarea durabila?

Am auzit că reprezentanții companiei Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) s-au întâlnit cu ministrul mediului pentru a iniția dialogul pe tema exploatării aurului din zonă. Știu că am mai scris pe această temă, însă chiar cred că în legătură cu acest subiect nu ne putem permite să punem spiritul civic la hibernat.
Sunt câteva aspecte care cred că merită menționate și câteva unghiuri din care poate fi privită problema: în primul rând tipul de relație care se stabilește între instituțiile statului (guvern/parlament) și o corporație. Bakan (2004) atrage atenția asupra faptului că de fapt noi, cetățenii și statele naționale le permitem corporațiilor să acumuleze putere și să ne dicteze viețile. În acest context, mi se pare inadmisibil ca RMGC să aibă inițiative de dezvoltare a zonei, să i le propună guvernului ca și cum ar fi reprezentantul unic al autorității locale sau al comunității. Îmi dau seama însă că RMGC face asta pentru că există un vid de putere, în lipsa unei viziuni de dezvoltare a zonei care ar fi trebuit să vină din partea consiliului județean sau al autorităților centrale care se ocupă de strategiile de dezvoltare și ecologizare a zonei, samd. Corporația doar a văzut oportunitatea și a acționat. Cum era să nu facă asta, atâta timp cât motivul existenței sale e profitul și nu neaparat un standard mai bun de viață pentru cetățenii zonei, un aer curat și un mediu nepoluat pentru comunitate. Problema la Roșia Montană, în acest context, este că avem de a face cu o zonă neguvernată, în care administrația i-a predat puterea de facto corporației. Încă nu e totul pierdut, pentru că vidul de putere lăsat de statul român a fost ocupat și de câteva ONG-uri (ceea ce e bine). Soluția ar fi menținerea coeziunii locale și activarea unor rețele din ce în ce mai mari de cetățeni, mai ales din Ardeal, care să îi prevină pe aleșii lor din Parlament că orice vot pro-RMGC va însemna pierderea încrederii electoratului.
Situația trebuie văzută și din punctul de vedere al responsabilității pe care noi o avem față de generațiile viitoare. Înțeleg că suntem într-un an de criză și mai înțeleg și că banii care ne-ar reveni din exploatare acum ar putea sa fie o gură de aer - însă doar asta ar fi, o gură de aer. Chiar am ajuns la fundul sacului ca să ieșim din menghina financiară și singura soluție e exploatarea zăcămintelor pe care le avem? Nu mai sunt idei? Asta e toata ingeniozitatea noastră ca nație? Mi-e greu să cred! Cred că e cea mai ușoară soluție pentru criza financiară a țării, e cea mai facilă și stricăciunile ei vor fi mai mari decât primim acum pentru aur. În plus, dacă tot prăduim acum ceva ce nu ne aparține de drept - pentru că extrăgând aurul acum diminuăm din averea ce aparține și generațiilor viitoare - măcar să o facem fără pagube colaterale, adică fără cianuri!

Am ajutat saptamana asta o afacere din Kenia si una din Filipine

Probabil ca multi dintre voi ati auzit de antreprenoriatul social si de faptul că puterea, inclusiv puterea financiara, a retelelor web se extinde. Ce inseamna asta? Inseamna că prin alaturarea celor 2: accesul liber la informație și a mecanismelor de plată și transfer online, saptamana trecută am împrumutat unei femei din Kenia care are un mic atelier de croitorie și-și cumpără stofa tocmai din Uganda, ca să producă uniforme școlare pentru cei de la ea din sat - 25 de dolari. Tot săptamana trecută eu și alți donatori privați am împrumutat de la 25 de dolari în sus fiecare, adică suma cumulata de 1000 de dolari americani unei familii din Filipine care are nevoie de bani pentru ca să-și extindă plantația.
În general cei care sunt antreprenori sociali au nevoie de puțini bani ca să pornească o afacere prin care folosesc resursele comunității și-și desfac marfa la nivel local, contribuind atât la bunăstarea proprie cât și la bunăstarea comunității din care provin. În același timp, eu și mulți alții putem contribui la asta dacă avem minim 25 de dolari pe un card și acces la internet.
Intri pe www.kiva.org, afli despre micile afaceri care au nevoie de bani, vezi de cati bani au nevoie, cati bani au primit deja, ce vor sa faca cu ei si in cat timp se prognozează că o să-i primesti înapoi pe ai tăi. Poți vedea și istoricul lor - adică dacă au fost buni platnici în trecut.
Proiectul este administrat de o rețea de organizații neguvernamentale sau instituții de dezvoltare locale și KIVA și a repurtat nenumărate succese până în prezent.
În cele din urmă, cred că rețeaua socială virtuală este umanizată pentru că nici unul dintre noi nu ar putea da bani unor străini dacă n-ar avea încredere că i-ar vedea înapoi. Ori aici ți se cere să dai bani unor total necunoscuți. Și faci asta! Proiectul are o dimensiune parțial de responsabilitate personală, parțial de altruism social. Ideea din spatele lui e simplă, dar construcția instituțională pe care se sprijină în teritoriu nu e. Pentru ca afacerile care sunt finanțate prin Kiva să funcționeze, e nevoie ca cei care împrumută și cei care-i monitorizează local pe cei care împrumută să se țină de cuvânt și să dea banii înapoi, altfel - același internet care te ajută, te poate doborâ, făcându-ți ferfeniță credibilitatea.
Mă simt, prin acest gest, parte a rețelei care crează capital social la nivel planetar, conectată la Gaia - cum ar spune cineva care a văzut AVATAR. Promit să vă țin la curent cu evoluția rambursării creditelor. Și mă bucur că pot contribui la fericirea și bunăstarea altora în loc să-mi mai iau o pereche de pantofi, de care sunt sigură că oricum n-aș fi avut nevoie :)