vineri, 23 octombrie 2009
miercuri, 21 octombrie 2009
A trecut peste noi si conferinta CSR 09...
Am participat şi în acest an la conferinţa CSR - adica CSR 09 după ce, cu un an în urmă am fost, indubitabil la... CSR 08. Încerc să dau impresii la cald, deşi multe idei şi rezultate nu s-au decantat încă bine. Ca părere generală, am observat în acest an o restrângere a numărului de participanţi arborigeni - adică au fost puţini români care au venit sau care au avut ceva relevant de spus. În schimb a crescut calitatea străinilor invitaţi (cu puţine excepţii, adică aceia care au venit să ne încânte cu "prezentarea" companiilor lor). Adică acum că a început să ne afecteze şi pe noi serios criza, s-au dus pe apa sâmbetei "bugetele de CSR" - adică de promovare, fiindcă să spui că ai buget de CSR este o mare stupiditate, o exprimare demnă de un pitecantrop sau pitecantroapă (no discrimination). S-a vorbit în engleză, cu toate că aş prefera să avem măcar un pic de verticalitate la astfel de evenimente şi să punem ca limbi oficiale atât româna cât şi engleza. Nu ne-am mai chinui degeaba noi speakerii români şi i-am lăsa pe traducători să facă o treabă profesionistă. Mai ales atunci când ai în sală o paritate de 20 la 5, români versus străini.
O să încep cu ce mi-a plăcut mai mult ca anul trecut: au fost mai puţini speakeri la fiecare secţiune, iar prezentările acestora au fost mai bine concentrate pe subiectele propuse, atmosfera a fost mai informală, oamenii nu au mai început prezentările cu definiţii ale CSR-ului, au fost mai puţine fiţe şi mai puţine vedete pe metrul pătrat. Oamenii din corporaţii chiar ocupau poziţii cheie în realizarea politicilor de CSR adică aveai de la cine să te inspiri. De asemenea, în prima zi a conferinţei s-au organizat şi workshop-uri, aşa încât toată lumea a simţit că poate să contribuie şi să-şi spună punctul de vedere.
Ce nu mi-a plăcut: prezentările în plen au fost destul de superficiale (adică, cu o singură excepţie, companiile ne-au prezentat la nivel general ce fac ele fără să se oprească în detaliu asupra CUM-ului, adică prezentarea iniţiativelor lor de la idee la impact; am fi putut învăţa mai mult şi înţelege mai bine practicile eficiente), pentru că unii prezentatori s-au lungit peste măsură nu a existat timp pentru întrebări şi în general interactivitatea a fost destul de slabă (cel puţin în cea de a doua zi), nu toţi vorbitorii au fost la mare înălţime, unii chiar ne-au spus destul de multe banalităţi, a fost un mix de academic şi comercial care ar fi trebuit mai bine delimitat.
Au fost două prezentări care m-au ţinut atentă de la început până la sfărşit - cea a ambasadorului Marii Britanii, ES Robin Barnett (despre care am impresia că cunoaşte România şi problemele ei mai bine decât guvernul. Poate că la plecarea de la post cineva o să-i ofere o poziţie de consultat. Ar fi bani foarte bine investiţi, după părerea mea) şi Andrew Marshall Roberts (Directorul pentru responsabilitate corporativă de la Standard Life). Ambasadorul Marii Britanii a vorbit despre necesitatea investiţiilor "verzi", despre ecologie, stoparea risipei, amprenta de carbon a poluării, despre lipsa toamnei în Bucureşti şi despre politici publice menite a creşte responsabilitatea faţă de mediu. Andrew ne-a vorbit despre un program pe care compania lui (din domeniul serviciilor financiare) l-a implementat în sistemul educaţional scoţian, prin care copiilor li se face educaţie financiară - cum să economisească, să investească, să devină antreprenori şi să creeze plus valoare. Tot el ne-a informat de existenţa unor studii care spun că până la vârsta de 12 ani în general poţi să ştii care e profilul tău financiar - adică dacă eşti spender sau saver. E bine că firma pe care o reprezintă foloseşte aceste date pentru a educa tinerii şi nu pentru a-i duce la pierzanie dându-le carduri de credit încă din faşă - din seria mai sunt şi bancheri oneşti.
O sa revin şi cu alte impresii şi mai ales cu site-uri resursă indicate de vorbitori.
Mulţumiri organizatorilor, printre care am regăst şi 2 foste studente la cursul meu de la FCRP... deci se poate şi iată că voluntariatul contribuie la crearea de plus valoare în educaţie şi dezvoltare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)